Unul dintre misterele cu care pescarul de crap se întâlneşte înainte sau după pregătirea boiliesurilor este alegerea aromei. Intrebările cele mai frecvente pe care le-am auzit de la prieteni m-au determinat să notez câteva idei despre aceste "ingrediente", care par mai greu de realizat, datorită lipsei unor informaţii fundamentale, începând de la producători.
Inainte de toate, trebuie spus că aroma reprezintă "eticheta" boiliesurilor, iar meritele sale sunt de a creşte nivelul atractiv al nadei, fără a-i modifica valorile alimentare. De fapt, nici până astăzi nu este sigur dacă peştele poate să recunoască o anumită aromă, dar e cert că recunoaşte un anumit tip de hrană printr-o aromă.
Folosirea corectă a aromelor nu este deloc uşoară, pentru că poate influenţa capacitatea de atractie a boiliesurilor, compromiţând sau îmbunătăţind partida noastră de pescuit. Dintre toate întrebările despre arome, sunt câteva ale căror răspunsuri sunt numai în parte satisfăcătoare. Ce aromă să aleg? După ce criterii? Cum se comportă aroma introdusă în mediul acvatic? Aroma ne influenţează înainte de toate la nivel olfactiv şi, de obicei, alegem o aromă care este mai plăcută pe gustul nostru. Prin asta nu înţeleg neapărat o aromă care miroase frumos, fiindcă nu e nimic plăcut în aroma de sepie, crap sau usturoi. Alegerea noastră poate fi influenţată de preferinţele individuale pentru o aromă sau alta, dar fără a ţine cont de factorii care pot să influenţeze cu adevărat succesul sau eşecul aromei: factorul pH, salinitatea apei, temperatura apei şi, de ce nu, gradul de poluare al apei. Trebuie înţeles de aici că fiecare aromă este influenţată de factorii exteriori.
Dintre toţi solvenţii, alcolul etilic (abreviat EA, ethyl alcohol) este după părerea mea cel mai plăcut pe gustul crapului, cred că datorită originii lui total naturale. Alcoolul etilic provine de la fermentarea drojdiei şi are particularitatea de a a nu modifica gustul aromei cu care intră în contact. Altă caracteristică pozitivă este volatilitatea ridicată, care favorizează o excelentă dispersie aromatică în apă şi o răspândire orizontală lângă boiliesuri.
Un test foarte simplu pe care va sfatuiesc sa-l faceti acasa este de a introduce intr-un pahar plin cu apa cateva picaturi de aroma cu origine si cu solventi diferiti. Uitati-va cum lucreaza pentru a avea o idee generala de ceea ce s-a vorbit pana acum. O sa vedeti cum se dilueaza in apa si cum se raspandeste fiecare solvent. De exemplu, alcool etilic se va disipa bine o data introdus in apa, pe cand glycolul se va descompune intr-o multime de microparticule si numai dupa aceea va incepe un proces foarte incetinit de dizolvare in apa. Acest test trebuie facut cu apa la diferite grade incepend de la 8 pana la 20 de grade si urmarit cum se schimba comportamentul fiecarui solvent la diferite temperaturi.
Cea mai simpla tehnica de a testa eficacitatea aromelor este aceea de a nu schimba in continuu aroma boilesurilor dar o folosinta indelungata de obicei garanteaza satisfactii si o cunoastere mai profunda a unui anumit produs care ne ajuta sa-l folosim cat mai bine pentru a obtine rezultate.
Discutand despre arome unul dintre lucrurile la care ne gandim este faimosul si foarte mult folositul DIP. Aceasta baie pe care o facem boilesurilor, de obicei acelora destinate firului de par, este de fapt o aromatizare suplimentara care impreuna cu atractantii, indulcitorii si uleiurile esentiale cresc capacitatea de atractie a boilesurilor noastre. Rod Hutchinson, una dintre legendele vii ale acestui sport sustine ca dozajul de aromatizarea prea mare provoaca repulsie pestelui in contratendinta cu cele spuse mai sus. In apele englezesti foarte sarace in hrana naturala aceasta gandire poate fi corecta, dar in apele europene unde pestele gaseste orice fel de bunatate, printre care scoici, libelule in 8 luni din 12 o supraaromatizare ne garanteaza capturi care in alte conditii nu le puteam obtine. Iata o baza clasica de plecare pentru un DIP facut acasa:
Retetele sunt scrise in procente pentru ca un dip sa poata fi de cativa ml. si pentru a economisi produse. Dipul nu trebuie neaparat sa acopere toate boilesuri din borcan, dimpotriva. O metoda buna este sa lasati dip numai la jumatatea nivelului borcanului: aveti astfel boilesuri la fund total submerse si boilesuri de la suprafata care prin agitarea borcanului se uda superficial si se usuca. Aceasta miscare trebuie facuta din cand in cand si apoi veti alege ce boilesuri vreti sa folositi : pe cele udate superficial si partial uscate sau pe cele total submerse si cu o absorbtie mai adanca.
Cand apele se recesc sub 12 grade, uleiul esential trebuie folosit cu un anumit procent de emulsionant, pe baza de ulei sau poate fi eliminat din reteta. Boilesurile pot fi tinute mai multe zile in dip chiar luni intregi, dar inainte de a fi folosite trebuie lasate cateva ore la uscat pentru un randament mai mare. O alta metoda buna de a improspata boilesuri ready made sau chiar self made pentru momit este de a baga boilesurile intr-o punga sau galeata cu un pic de dip si apa de balta, dupa care amestecati totul si asteptati cateva ore inainte de a le folosi.
Retete: luna aceasta vom imbogati cu produse mai moderne partea lichida care poate fi folosita cu retetele despre care am vorbit lunile trecute si cu care sper ca ati facut practica.
Acestea sunt retetele clasice pentru aceasta perioda si dozajele se refera l un kg. de mix uscat:
1:
2:
3:
In toate retetele de mai sus trebuie introdus de la 2 ml. la 4 ml. de sweetner (indulcitor) sau 100 gr. de zahar (dizolvat inainte in partea lichida). Melasa este buna pentru valorile nutritive, dar nu are nici un beneficiu la nivel de indulcitor. Are valorile de indulcire foarte mici si in nici un caz sa nu credeti ca melasa poate sa substitue zaharul.
Fir intins si spor la munca
Inainte de toate, trebuie spus că aroma reprezintă "eticheta" boiliesurilor, iar meritele sale sunt de a creşte nivelul atractiv al nadei, fără a-i modifica valorile alimentare. De fapt, nici până astăzi nu este sigur dacă peştele poate să recunoască o anumită aromă, dar e cert că recunoaşte un anumit tip de hrană printr-o aromă.
Folosirea corectă a aromelor nu este deloc uşoară, pentru că poate influenţa capacitatea de atractie a boiliesurilor, compromiţând sau îmbunătăţind partida noastră de pescuit. Dintre toate întrebările despre arome, sunt câteva ale căror răspunsuri sunt numai în parte satisfăcătoare. Ce aromă să aleg? După ce criterii? Cum se comportă aroma introdusă în mediul acvatic? Aroma ne influenţează înainte de toate la nivel olfactiv şi, de obicei, alegem o aromă care este mai plăcută pe gustul nostru. Prin asta nu înţeleg neapărat o aromă care miroase frumos, fiindcă nu e nimic plăcut în aroma de sepie, crap sau usturoi. Alegerea noastră poate fi influenţată de preferinţele individuale pentru o aromă sau alta, dar fără a ţine cont de factorii care pot să influenţeze cu adevărat succesul sau eşecul aromei: factorul pH, salinitatea apei, temperatura apei şi, de ce nu, gradul de poluare al apei. Trebuie înţeles de aici că fiecare aromă este influenţată de factorii exteriori.
Aceasta înseamnă că aceeaşi aromă poate fi acceptată de crap pe un anumit luciu de apă şi respinsă sau ignorată pe altul.
Aromele se găsesc de obicei sub formă de praf sau de lichid concentrat. Pentru a fi utilizată de pescar, aroma trebuie să fie transformată în lichid cu ajutorul unor solvenţi cu rezultatul de a fi solubil in apa sau in ulei (atunci insolubil in apa). Aceeaşi aromă, dacă e dizolvată în solvenţi diferiţi, va avea comportamente diferite, odată introdusă în apă. Pentru sistemul nostru olfactiv, nu e nici o diferenţă între cele două versiuni ale aromei, dar din perspectiva crapului diferenţa e mai mare decât ne putem închipui. De aceea, aromele nu pot fi testate numai mirosindu-le.
Aromele se găsesc de obicei sub formă de praf sau de lichid concentrat. Pentru a fi utilizată de pescar, aroma trebuie să fie transformată în lichid cu ajutorul unor solvenţi cu rezultatul de a fi solubil in apa sau in ulei (atunci insolubil in apa). Aceeaşi aromă, dacă e dizolvată în solvenţi diferiţi, va avea comportamente diferite, odată introdusă în apă. Pentru sistemul nostru olfactiv, nu e nici o diferenţă între cele două versiuni ale aromei, dar din perspectiva crapului diferenţa e mai mare decât ne putem închipui. De aceea, aromele nu pot fi testate numai mirosindu-le.
Se pare că peştele recunoaşte mai mult gustul decât aroma, prin urmare va fi mai sensibil la ceea ce desparte cele două versiuni (solventul) decât la ceea ce le apropie (mirosul).
Solvenţi
Solvenţi
Dintre toţi solvenţii, alcolul etilic (abreviat EA, ethyl alcohol) este după părerea mea cel mai plăcut pe gustul crapului, cred că datorită originii lui total naturale. Alcoolul etilic provine de la fermentarea drojdiei şi are particularitatea de a a nu modifica gustul aromei cu care intră în contact. Altă caracteristică pozitivă este volatilitatea ridicată, care favorizează o excelentă dispersie aromatică în apă şi o răspândire orizontală lângă boiliesuri.
Alcoolul etilic este unul dintre solvenţii care garantează randamentul maxim al unei arome. În trecut, a fost folosit puţin, datorită preţului ridicat de producţie, dar astăzi este mult mai accesibil. Aromele pe bază de alcool etilic sunt, de obicei, recomandate pentru concursuri, unde pescarul e interesat să puncteze cât mai repede, şi pentru sezonul rece.
Alcolul izopropilic (IPA) este folosit acolo unde e necesară o înaltă solubilitate în apă, de obicei în producţia de băuturi alcoolice pentru consum uman. Este mai puţin folosit la aromele noastre, cu toate că este foarte apreciat de crap.
Alt solvent este glicolul propilic (abreviat PG, propylene glicol), care se dizolvă mult mai încet decât ceilalţi solvenţi amintiţi mai sus şi, cu siguranţă, este cel mai folosit de firmele producătoare de nade de crap. Având dispersia aromatică foarte încetinită, glicolul propilic are o durată de atracţie mai lungă şi, ca atare, este destinatat partidelor lungi, al căror obiectiv sunt capturile de talie mare. Mai are şi calitatea de a rezista la temperaturi foarte mari, motiv pentru care este folosit de firmele de patiserie şi dulciuri. Răspândirea lui în apă este ca o sferă în jurul boiliesurilor.
Aceştia sunt solvenţii cei mai folosiţi în industria aromelor de pescuit. Am testat personal diverse arome şi am constat (fără a fi chimist!) că aceeaşi aromă nu funcţionează mereu, datorită factorilor exteriori despre care am vorbit. La începutul sezonului, în ape reci, foloseam de exemplu aroma de sepie şi caracatiţă (squid & octopus), dizolvată cu alcool etilic, de la firma Solar. Rezultatele erau foarte bune.
Alcolul izopropilic (IPA) este folosit acolo unde e necesară o înaltă solubilitate în apă, de obicei în producţia de băuturi alcoolice pentru consum uman. Este mai puţin folosit la aromele noastre, cu toate că este foarte apreciat de crap.
Alt solvent este glicolul propilic (abreviat PG, propylene glicol), care se dizolvă mult mai încet decât ceilalţi solvenţi amintiţi mai sus şi, cu siguranţă, este cel mai folosit de firmele producătoare de nade de crap. Având dispersia aromatică foarte încetinită, glicolul propilic are o durată de atracţie mai lungă şi, ca atare, este destinatat partidelor lungi, al căror obiectiv sunt capturile de talie mare. Mai are şi calitatea de a rezista la temperaturi foarte mari, motiv pentru care este folosit de firmele de patiserie şi dulciuri. Răspândirea lui în apă este ca o sferă în jurul boiliesurilor.
Aceştia sunt solvenţii cei mai folosiţi în industria aromelor de pescuit. Am testat personal diverse arome şi am constat (fără a fi chimist!) că aceeaşi aromă nu funcţionează mereu, datorită factorilor exteriori despre care am vorbit. La începutul sezonului, în ape reci, foloseam de exemplu aroma de sepie şi caracatiţă (squid & octopus), dizolvată cu alcool etilic, de la firma Solar. Rezultatele erau foarte bune.
- Când vremea s-a încălzit, randamentul a început să scadă, datorită dispersiei aromatice din ce în ce mai rapide. Atunci am amestecat această aromă cu aroma de sepie de la Rod Hutchinson, pe bază de glicol propilic. Randamentul a revenit la nivelul iniţial.
- În iulie şi august, am renunţat complet la aroma de la Solar, pe bază de alcool etilic, şi am introdus în reţeta ulei de somon, care îmi permitea să stau la pescuit 24 de ore, în care boiliesurile emiteau în apă o atracţie constantă şi permanentă. După cum se vede, solvenţii au făcut diferenţa. Dacă aş fi amestecat două arome diferite, de la aceeaşi firmă, de pildă scopex şi sepie, puteam obţine o combinaţie foarte plăcută la nivel olfactiv, dar solventul aromelor ar fi fost acelaşi, iar mesajul receptat de crap ar fi fost identic cu mesajul unei singure arome.
- Difera discutia daca vorbim de booster, uleiuri complexe si Comby flavours. Acestia din urma (comby flavours),inventia lui Leon Hoongendijk erau un amestec din diferiti solventi, sau mai modern spus multisolventi, care i-ti permiteau cu acelasi produs sa acoperi exigentele pe toata perioda de pescuit, din primavara pana in toamna. Pe piata acum nu se mai gaseste si suntem obligati, sa-l producem in casa pentru a-l testa.
Arome
Acum ca s-a vorbit despre solventi e bine sa specificam originea aromelor . Cum vom vedea ,sunt o multime de sigle pe care le gasim pe sticlute si la care nu stim sa dam o explicatie. Iata lista siglelor si semnificatia lor:
Acum ca s-a vorbit despre solventi e bine sa specificam originea aromelor . Cum vom vedea ,sunt o multime de sigle pe care le gasim pe sticlute si la care nu stim sa dam o explicatie. Iata lista siglelor si semnificatia lor:
- N.I. pentru Nature Identical (identice cu cele naturale),
- ART. (Arome total artificiale),
- NAT. (arome total naturale),
- N&A (natural si artificial amestecat) si
- WONF (with other natural flavours- adica cu mai multe arome naturale).
Un test foarte simplu pe care va sfatuiesc sa-l faceti acasa este de a introduce intr-un pahar plin cu apa cateva picaturi de aroma cu origine si cu solventi diferiti. Uitati-va cum lucreaza pentru a avea o idee generala de ceea ce s-a vorbit pana acum. O sa vedeti cum se dilueaza in apa si cum se raspandeste fiecare solvent. De exemplu, alcool etilic se va disipa bine o data introdus in apa, pe cand glycolul se va descompune intr-o multime de microparticule si numai dupa aceea va incepe un proces foarte incetinit de dizolvare in apa. Acest test trebuie facut cu apa la diferite grade incepend de la 8 pana la 20 de grade si urmarit cum se schimba comportamentul fiecarui solvent la diferite temperaturi.
Cea mai simpla tehnica de a testa eficacitatea aromelor este aceea de a nu schimba in continuu aroma boilesurilor dar o folosinta indelungata de obicei garanteaza satisfactii si o cunoastere mai profunda a unui anumit produs care ne ajuta sa-l folosim cat mai bine pentru a obtine rezultate.
Discutand despre arome unul dintre lucrurile la care ne gandim este faimosul si foarte mult folositul DIP. Aceasta baie pe care o facem boilesurilor, de obicei acelora destinate firului de par, este de fapt o aromatizare suplimentara care impreuna cu atractantii, indulcitorii si uleiurile esentiale cresc capacitatea de atractie a boilesurilor noastre. Rod Hutchinson, una dintre legendele vii ale acestui sport sustine ca dozajul de aromatizarea prea mare provoaca repulsie pestelui in contratendinta cu cele spuse mai sus. In apele englezesti foarte sarace in hrana naturala aceasta gandire poate fi corecta, dar in apele europene unde pestele gaseste orice fel de bunatate, printre care scoici, libelule in 8 luni din 12 o supraaromatizare ne garanteaza capturi care in alte conditii nu le puteam obtine. Iata o baza clasica de plecare pentru un DIP facut acasa:
- Apele calde: Aroma 10%, indulcitor 30%, atractanti 50%, ulei esential 10% :
- Apele reci: aroma 15%, indulcitor 30%, atractanti 50%, ulei esential 5%
Retetele sunt scrise in procente pentru ca un dip sa poata fi de cativa ml. si pentru a economisi produse. Dipul nu trebuie neaparat sa acopere toate boilesuri din borcan, dimpotriva. O metoda buna este sa lasati dip numai la jumatatea nivelului borcanului: aveti astfel boilesuri la fund total submerse si boilesuri de la suprafata care prin agitarea borcanului se uda superficial si se usuca. Aceasta miscare trebuie facuta din cand in cand si apoi veti alege ce boilesuri vreti sa folositi : pe cele udate superficial si partial uscate sau pe cele total submerse si cu o absorbtie mai adanca.
Cand apele se recesc sub 12 grade, uleiul esential trebuie folosit cu un anumit procent de emulsionant, pe baza de ulei sau poate fi eliminat din reteta. Boilesurile pot fi tinute mai multe zile in dip chiar luni intregi, dar inainte de a fi folosite trebuie lasate cateva ore la uscat pentru un randament mai mare. O alta metoda buna de a improspata boilesuri ready made sau chiar self made pentru momit este de a baga boilesurile intr-o punga sau galeata cu un pic de dip si apa de balta, dupa care amestecati totul si asteptati cateva ore inainte de a le folosi.
Retete: luna aceasta vom imbogati cu produse mai moderne partea lichida care poate fi folosita cu retetele despre care am vorbit lunile trecute si cu care sper ca ati facut practica.
Acestea sunt retetele clasice pentru aceasta perioda si dozajele se refera l un kg. de mix uscat:
1:
- 30 ml. nutramino (atractant),
- 30 ml. Ulei de somon,
- 3 ml. cranberry (aroma de afine nutrabaits)
2:
- 20 ml. multimino (atractant),
- 5 gr. fresh mussel extract (extract natural),
- 10 ml. fish oil, 5 ml. melasa,
- 15 picaturi ulei esential de piper negru nutrabaits.
3:
- 10 ml. nutramino (atractant),
- 10 ml. ulei de masline,
- 5 ml. scopex Rod H.,
- 5 picaturi ulei esential bergamot nutrabaits.
In toate retetele de mai sus trebuie introdus de la 2 ml. la 4 ml. de sweetner (indulcitor) sau 100 gr. de zahar (dizolvat inainte in partea lichida). Melasa este buna pentru valorile nutritive, dar nu are nici un beneficiu la nivel de indulcitor. Are valorile de indulcire foarte mici si in nici un caz sa nu credeti ca melasa poate sa substitue zaharul.
Fir intins si spor la munca
de Adriano Musaro
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu
Adauga un comentariu