Clenarind la fund vara

(cu Graham Marsden)

  Termenul „clenarind” din titlul articolului va parea neuzual multor dintre dumneavoastra, insa este
perfect pentru a descrie un tip de pescuit ce altfel ar necesita doua sau trei cuvinte in „dulcea” limba
romaneasca. Asadar, noi il vom utiliza, dand cu tifla pretentiosilor „academicieni” romani care ar
stramba din nas la o asemenea adaugire la dictionarul limbii romane.

  Graham Marsden este un pescar ce pescuieste dupa „absolut tot ce inoata” in apa, cum marturiseste

chiar el insusi. De obicei, el nu pescuieste pentru clean decat pe parcursul iernii, insa astazi, fiind o
zi superba de vara, el se va abate de la „tabieturile” sale, si va incerca sa ne arate tehnica „clenaritului vara”!

  Iata mai intai cum prefera Graham sa imparta speciile vizate pe anotimpuri, considerand ca fiecare anotimp este propice numai unei (unor) anumite specii:

• primavara: lin;
• vara: crap, platica si mreana;
• toamna si iarna: stiuca si mreana;
• iarna: clean.

  Graham spune ca atunci cand pescuieste la clean vara, o face din pura pasiune, neurmarind specimene deosebite. De asemenea el considera ca cele mai potrivite momente ale zilei, dimineata devreme si seara.

  Abordarea partidei

  Abordarea partidei poate fi de doua tipuri: mobila si statica. Abordarea mobila presupune ca pescarul sa se deplaseze in permanenta de-a lungul malului, avand asupra sa doar strictul necesar de echipament, urmand sa testeze cat mai multe locuri propice pescuitului la clean.
  Abordarea statica presupune ca pescarul sa debarce pe un loc anume ales  uneori „fortat” de aglomeratia pescarilor pe malul respectiv si deci de inexistenta unui numar suficient de locuri de pescuit libere), urmand sa incerce a obtine maximul de cleni posibili de pe acel unic loc, nadind strategic si atragand pestii in
zona.

  Abordarea statica
  Indiferent de stilul de pescuit ales (pluta „stick”, pluta „waggler”, lestat sau cu naditor), cheia pescuitului de succes va fi nadirea. Atunci cand ai doar doua sau trei ore la dispozitie (cum
este si cazul diminetii sau apusului) este important sa nadesti corect... si fara pierdere de timp. In cele mai multe cazuri, nada ideala va fi constituita din viermusi (maggots) sau coconi de viermusi (casters) in combinatie cu seminte de canepa (hemp). Dar in cazurile in care nu ai la dispozitie viermusi sau coconi, poti utiliza porumb in lapte conservat (sweetcorn), cuburi foarte mici de carne de conserva (luncheon meat), pelete mici (small pellets)... in combinatie cu supernecesarele seminte de canepa (hemp). Asta nu pentru ca n-ai putea folosi nada din bucati mai mari, ci pentru ca uneori, cand nu ai pesti in zona, vei fi nevoit sa atragi pestii in zona ta, lucru ce se realizeaza perfect numai utilizand nade din particule mici ce pot forma lesne o „dara” in curentul apei, inspre aval.

  Ustensile necesare
  Strictul necesar este constituit dintr-o singura lanseta, o mulineta incarcata cu fir de aproximativ 2,7kg rezistenta (6lb.) si o montura de capat, formata dintr-un plumb culisabil, prins cu agrafa (ce va permite inlocuirea lui in orice moment pe parcursul partidei cu un cosulet naditor), un
forfac din fir de 2,2kg rezistenta (5lb.) si un carlig de marime decenta. Mai ai nevoie de un minciog
usor, un ruksack capabil sa „inghita” maruntisurile tale, o jacketa cu multe buzunarase si nada de
mai multe feluri. Poti adauga la acestea un suport pentru lanseta, o pernuta moale sau un scaunel
micut, daca doresti.

  Inceputul partidei
  Graham abordeaza locul de pescuit (sau locurile), incepand din amonte inspre aval. In acest fel el nu-si
va speria pestii prin umblatul pe mal, inainte de a lansa macar. Graham pescuieste in locuri deja stiute, testate in multi ani de pescuit, asa ca nu trebuie sa piarda timp cu depistarea lor. Pentru pescarii ce inca sunt la faza depistarii acestor locuri, Graham le propune sa cerceteze invers: mergand inspre amonte, dar cat mai discret posibil si folosindu-se de toate formele de ascunzis natural existente in zona (copaci, arbusti inalti, etc.).
  Odata zariti pestii (sau locul ce pare a fi favorabil existentei pestilor), urmeaza retragerea la distanta de mal, ocolul prin padure si instalarea in amontele acestui loc pentru inceperea partidei de pescuit.

  Nadele ce merita a fi avute la dispozitie
Acestea sunt: jumatate de paine (franzela proaspata), rame groase de brazda, melci fara cochilie (limax), carne de conserva, porumb in lapte, gogosi (coconi) de viespi, pestisori vii si lista poate continua, in ceea ce priveste cleanul. Nadele si momelile refuzate de cleni nu sunt numeroase. In timp, incercand cu toate aceste


nade, veti sti cu precizie care sunt delicatesele specifice locului pe care il vizitati ani de-a randul. Graham marturiseste ca atunci cand partida este cea de tip „mobil”, prefera painea,
ramele groase de brazda si melcii, in timp ce la partidele statice el va folosi viermusi sau coconi de viermusi. Si n-a intalnit pana acum nici un clean care sa refuze asemenea delicatese.
  





Melcii ofera adevarate SATISFACTII
  Vara, cand soarele s-a ridicat binisor deasupra capetelor noastre si pe apa limpede, melcii sunt prima optiune pentru Graham, datorita felului in care clenii se arunca asupra lor. Cei mai potriviti sunt cei mari si negri. Graham le infinge carligul de marime nr.4 la 2 cm distanta de coada si, atunci cand curentul apei ii permite, el inlatura plumbul de pe montura; melcul va avea destula greutate cat sa ofere o lansare la distanta.
  Graham va lansa in amontele locului de pescuit, lasand melcul sa se rostogoleasca pe fundul apei, in curent, pe la nasul clenilor... care nu vor rezista tentatiei de a-l infuleca. Graham nu a incetat niciodata sa se minuneze de felul violent in care clenii insfaca melcii, opunand lansetei, in primele faze, adevarate forte, caracteristice mai degraba mrenelor!
  Acelasi lucru se intampla si in cazul utilizarii ramelor groase, albicioase, de brazda, numai ca forta atacului nu va fi tot la fel de puternica. Graham recomanda ca in acest caz sa „controlati” rama prin usoare ridicari de pe fundul apei, deoarece cateodata clenii o „molfaie” secunde bune mai inainte de a o inghiti sau de a o scuipa afara... El mai recomanda sa lansam cateodata chiar pe locul unde se afla cleanul sau la mica distanta de acesta, pleoscaitul momelei in apa fiind un factor de atractie si de atac imediat din partea pestelui.
Graham isi culege melcii necesari de sub busteni daramati si de sub pietre. Apoi el ii

stocheaza intr-un tub ce contine ceva hartie de ziar umeda. Ba puteti chiar sa va construiti o minicrescatorie de melci, daca aveti unde. Într-o emisiune de televiziune dedicata pescuitului, un alt mare pescar de clean marturisea ca de cand a descoperit eficienta acestui tip de momeala (melcii) si-a creat singur o crescatorie personala si utilizeaza in exclusivitate numai acest tip de momeala... de 15 ani in continuu...

  „Da-le painea cea de toate zilele!”

 Cand pescuiesti cu paine va trebui sa lestezi usor montura. Alta data vei folosi painea doar ca metoda de a plasa o alta momeala intr-un loc greu accesibil pescuitului prin lansari (malul opus, pe sub ramuri, etc.): va puneti carligul cu viermusi (spre exemplu) pe o coaja de paine plutitoare care va pluti la suprafata pana sub ramurile copacului sau arbustului aplecat deasupra apei; odata momeala ajunsa la tinta, trageti usor firul si carligul momit va cade de pe coaja de paine in apa , la punct fix. Poti pescui si la suprafata cu doar coaja (sau miezul) infipta in carlig, dar mai intai, lanseaza cateva
bucatele ca nada ca sa-i determini pe cleni sa manance la suprafata.

   Graham isi incheie povetele prin indemnul de a ne infrupta din pescuitul cleanului fara a urmari exemplare uriase, deoarece acest gen de pescuit isi are farmecul sau propriu, aparte deoricare alt gen de pescuit!

Autor: Adrian Avel, aug. 2002

Inceput de sezon la clean

  O data cu dezghetul apelor, primavara devreme, pescarii isi fac aparitia ca niste naluci ce apar sporadic pe malul raului. Si asta pentru ca in cele cateva saptamani care ne despart de inceputul prohibitiei in apele de ses si de coline, putem incerca cu sanse destul de serioase sa "spargem gheata" si sa prindem primul clean al noului an.

  LOCURI:
  Conditiile oferite in aceasta perioada de raul din zonele submontane difera de cele oferite de raul de ses ce serpuieste lenes printre coline si face meandre largi la ses. Astfel, raul de munte este de obicei complet dezghetat, datorita curentului rapid care impiedica mentinerea ghetii, mai ales daca se nimereste sa fie mai cald vreme de cateva zile. Asa cum ne-am obisnuit deja, in ultimii ani zilele de iarna din martie-aprilie alterneaza cu cele insorite, de primavara.
  Apa este de obicei limpede si foarte scazuta, pestii vlaguiti de iarna preferand locurile adanci si cu curent mai putin vioi. Cam pe aici sta si cleanul, gasind forta sa inoate impotriva curentului si chiar sa se ridice dupa
cate o musculita, in zilele insorite si fara vant. Mai jos, spre ses, acolo unde raul isi lateste albia si isi domoleste curentul, gheata persista inca pe alocuri. Apa este in crestere, datorita topirii acestor petice de gheata, ceea ce determina o transparenta scazuta si o crestere continua a nivelului raului, premise destul de pesimiste pentru potentialii amatori de clean.
  In concluzie, pe cat posibil este bine sa incercam sa tentam cleanul pe cursul superior al raului, spre munte, acolo unde apa limpede si cu nivel constant, desi destul de scazuta, eliberata de ceva vreme de platosa de gheata, ne va rasplati eforturile cu cateva capturi. Atentie insa sa nu ne trezim ca pescuim intr-o apa cu regim de munte (in care pescuitul este interzis pana la 1 mai!).
  Deci trebuie sa ne informam in legatura cu delimitarea intre apa de munte si cea de coline. Dupa ce ne-am
convins ca vom pescui intr-o apa de coline, cautam cu predilectie picioarele podurilor, cuptoarele sapate de curent in mal, bulboanele linistite, adaposturile din spatele arborilor prabusiti in apa sau cele de dupa stancile ce bareaza curentul. Cam pe aici ar trebui sa fie si cardurile de cleni.
  De precizat ca in sectoarele de rau in care se deverseaza ape calde de la termocentrale rezultatele la pescuitul cleanului la inceput de sezon pot fi dea dreptul exceptionale !

  MOMELI:
  In aceasta perioada a anului cele mai bune rezultate se obtin folosind momeli naturale . Foarte rar putem avea muscatura la naluci, in special la voblere foarte mici sau la muste artificiale. Ne vom axa deci pe un pescuit de finete, la pluta, avand in carlig viermi sau carabete (momeli redutabile pentru pescuitul cleanului in ape reci si limpezi), iar in conditii de apa tulbure (in general in raul de ses), vom pune in carlig o mica rama de gunoi. Pe apa limpede, unii pescari pun in carlig in aceasta perioada un mic pestisor (3-4 cm), fie el boistean, oblete sau porcusor. Altii prefera o momeala mult mai la indemana, miezul de paine alba, inmuiat in apa si apoi framantat.

  NADIREA:
  Este foarte indicata, mai ales daca pescuim cu viermi sau miez de paine. Astfel, pentru cazul in care pescuim cu miez de paine, o nadire cu paine este suficienta. In schimb pentru pescuitul cu viermusi este indicat sa folosim o nada pe care o preparam pe malul apei (in componenta ei intrand pesmet, faina de carne, putin lapte praf) si careia ii adaugam ceva viemusi.
  Chiar daca nu avem muscatura, este indicat sa nadim destul de des si in cantitati mici. Daca insa avem muscatura, aruncam o "nuca" de nada si apoi lansam si montura cu pluta, care sa fie purtata de curentul usor imediat in urma nadei. Prastia pentru nadire se dovedeste utila mai ales daca raul este lat si locurile bune sunt la distanta mare de mal.

  USTENSILE:
Folosim o lanseta fina (sheffield) de 4-4,2 m, care va lansa cu minim de efort din partea pescarului o montura fina, compusa dintr-o pluta cu portanta de 1,5 - 2 g (chiar mai mult, daca vrem sa pescuim la distanta mare), cu plumbaj alcatuit dintr-o oliva si o alica opritor; firul de pe mulineta va fi de 0,14 mm, iar struna de 0,12 mm, avand legat un carlig din sarma fina, dar rezistenta, nr. 12-14.
  Pentru raurile inguste sau in locurile presarate cu obstacole acvatice mai utila se dovedeste a fi o varga "fixa" de 4-5 m lungime, usoara, care ne va ajuta sa controlam mai bine linurile din spatele acestora. In acest caz pluta va fi usoara si echilibrata "la rasul" apei. Nu vom uita minciogul acasa, caci surprizele placute sunt oricand posibile!

  TEHNICA PESCUITULUI:
  Alegem locurile descrise mai sus, lansam cateva "nuci" de nada, reglam pluta la o adancime care sa permita momelii sa se mentina la aproximativ o palma de fundul apei, pe vreme calda chiar mai spre suprafata.  
  Tinand cont de faptul ca apa este destul de scazuta si limpede, vom incerca sa ramanem camuflati si sa plasam momeala fara prea mult zgomot. Discutiile cu tovarasii de pescuit le vom lasa pe mai tarziu, acum ne vom rezuma la a fi linistiti si a controla cu momeala locurile bune. Daca nu avem nici un rezultat dupa nadirea de apel si cateva zeci de "curgeri" ale monturii departe, spre aval, vom schimba locul de pescuit. Uneori, pe
raul din zona submontana, intre locurile de pescuit la clean este distanta de un sfert de ora de mers intins.
  Deci imbracamintea comoda si bocancii de calitate ne vor face viata mai usoara. Fir intins la cleni de primavara! Iar daca nu veti prinde, nu fiti tristi! Veti ramane cu bucuria ca ati revazut raul de care va leaga atatea amintiri.

Autor: Bogdan Cristescu, martie 2001

In cautarea regelui clean

  In alte tari exista multe cluburi destinate unui grup de pescari care pescuiesc la un anumit tip de peste. Cu siguranta ca as fi un membru onorific al unui club al pescuitului cleanului, daca s-ar infiinta asa ceva in
Romania.
  Pescuiesc la clean de multi ani si niciodata n-as
putea sa ma despart de adevaratele satisfactii pescaresti pe care mi le ofera acest pescuit deosebit. Pentru orice pescar sibian, Oltul este un adevarat rai pescaresc prin multitudinea de peste ce a aparut in ultimii ani; in  barajele existente, cleanul cu siguranta s-a adaptat foarte bine acestor "convietuiri ale omului cu natura". Exista o vorba din batrani, stiuta de pescari, ca "cleanul are un ochi pe fiecare solz", si bine zice vorba ... ca cel mai important secret in pescuitul acestui deosebit peste este linistea desavarsita deoarece cleanul "se sperie si de umbra sa "fugind si ascunzandu-se chiar si atunci cand un norisor acopera soarele. Si aceasta frica creste odata cu varsta, facand din prinderea exemplarelor batrane o adevarata arta.
  Deci, apropierea de locul ales, in care banuim ca se ascunde cleanul, constituie un prim pas spre reusita si aici fac o paranteza deoarece si locul ales constituie un lucru deosebit de important. Pe Olt acest loc este ales in functie de nivelul apei, in functie de anotimp, an secetos sau ploios, schimbarile din atmosfera si doar un
pescar care a petrecut multe ore pe malul apei va stii cu siguranta locurile unde vaneaza sau se odihneste cleanul.
  Metodele de pescuit difera si ele in functie de conditile de mai sus si aici pescarii s-au impartit cam in doua categorii :

• cei care dau la momelile traditionale naturale si 
• cei care dau numai cu momeli artificiale. 

  Eu vreau sa ma opresc asupra unei metode care imi da de cele mai multe ori satisfactii nebanuite si anume pescuitul cu vobler plutitor, "topwater". Totul a pornit de la faptul ca am avut adevarate atacuri foarte spectaculoase la "dopul" pe care il foloseam cand pescuiam la musca artificiala cu buldo. Am spus bine "dopul" pentru ca eu folosesc in loc de buldo de plastic, care se gaseste in comert, un dop de pluta de la o sticla de vin, binenteles rotunjit la capete si ingreunat la unul din ele. Avand aceste atacuri aproape mereu cand dadeam la musca in felul acesta, m-am tot gandit sa pun in loc de buldo un vobler plutitor sau ceva care sa imite un soricel sau ceva asemanator.



  Astfel am cumparat un wobler mare, din acelea care stau pe rafturile magazinelor de specialiatate si nu
sunt cumparate de nimeni. I-am taiat barbeta si l-am gaurit un pic in fata, ca sa pot baga firul.   Atacurile au fost nenumarate si spectaculoase, astfel incat m-am hotarat sa renunt la mustele artificiale deoarece prindeam doar exemplare mici.
  Si astfel am descoperit un pescuit in care prindeam doar exemplare de peste 600g, cel mai mare a fost de 1,6 kg. Pescuiam deasupra repezisurilor, acolo unde curentul este mai puternic si atacul se producea atunci cand voblerul era luat de current, chiar cand cleanu credea ca "soricelul" ii scapa. Atacul este puternic si spectaculos si iti da o nebanuita satisfactie.
  Dintre atacurile pe care le-am avut din partea "D'lui Avat", unele erau lovituri cu coada, din care nu am reusit sa pacalesc nici unul; poate in viitor ... Avatul are un ritual in a ataca bancurile de obleti: intra puternic intre ei si loveste cu coada dupa care se intoarce si ii mananca pe cei ametiti. Recomand acest pescuit tutoror amatorilor de pescuit la clean si ii invit sa incerce cu incredere aceasta metoda si cu siguranta vor avea satisfactii nebanuite.

  Fir Intins

Autor: Stefan Florea, iulie 2001

Cleni la pluta... pe rauri repezi

  Esti pregatit sa dai totul din tine pentru sportul tau favorit? Pentru ca daca acesta este pescuitul cleanului la pluta pe rauri repezi... o sa ai nevoie de energie pentru chiar mai mult de 100
lansari in numai cateva ore. 

  Vom vedea cum unul din specialistii englezi, Hadrian Whittle, demonstreaza ca numai munca asidua aduce rezultatele scontate. Sa-l insotim asadar in peripetiile petrecute pe raul Wye din  Anglia.

Comportamentul pestilor

  Ai urmarit vreodata un banc de cleni aflati intr-un rau limpede, de deasupra de pe un pod. Daca da, i-ai
vazut cu siguranta atinandu-se laolalta, cu capetele spre amonte (deci impotriva curentului), asteptand ca eventualele bucatele de hrana sa fie purtate de curentul apei inspre ei.  Unul, doi sau mai multi pesti se vor desparti de grup, din cand in cand, lasandu-se purtati de curent in aval pentru un minut sau doua, cautand hrana in noi zone, inainte de a se reintoarce si regrupa cu ceilalti ramasi in amonte.  Acest model va continua, uneori, ore intregi, inainte ca bancul de cleni sa dispara, mutandu-se in alta zona a raului. Însa ei se vor intoarce intotdeauna in acelasi loc, fie ca peste o jumatate de ora, sau mai tarziu in aceeasi zi sau poate chiar a doua zi.

  Aceste cunostinte ar trebui sa fie de un real folos pescarului de clean. În special vara, rareori cleanul va sta prea mult in aceeasi zona, iar pe un rau lung si lat precum Wyeul devine frustranta pentru pescar incercarea de a tine clenii mai mult timp in acelasi loc. Însa, aceasta problema poate fi rezolvata...

 Hadrian este unul dintre specialistii pescuitului la clean, mreana si rosioara, si asta la numai cei 31 de ani ai sai pe care ii numara. În timp ce alti pescari ar prefera sa arunce in curentul apei o momeala lestata, cu arculet sau cosulet naditor, Hadrian prefera pescuitul la pluta. Numai ca pescuitul la pluta pe un rau precum Wyeul nu este un sport potrivit pentru un pescar comod. Daca Hadrian nu este absolut daramat de oboseala dupa o zi de vara petrecuta pe malul raului... atunci inseamna ca nu si-a facut datoria cum trebuie...

Raul
  Precum multe alte rauri, Wyeul are un start foarte incet. Pare sa necesite cam o luna de zile dupa terminarea perioadei de prohibitie, ca pestii sa se obisnuiasca din nou cu momeala pescarilor. Dar Hadrian spera ca astazi, desi e a treia zi dupa prohibitie, sa insele vigilenta unui clean sau doi. Hadrian stie ca pestii ar putea incepe sa se hraneasca, deoarece ploicelele din ultima saptamana au colorat putin apa raului, care se si afla de altfel la 50cm peste cota lui obisnuita. Nu ca nu s-ar putea prinde cleni pe un rau scazut si limpede, dar in astfel de conditii clenii vor sta in bancuri foarte stranse, in locuri ce le ofera protectie (umbrare naturale), lasand nelocuita cea mai mare suprafata a raului. Cand insa apa e nitel colorata (tulbure) clenii se vor afla pe arii mult mai largi, pescarului fiindui mult mai usor sa-i gaseasca si s-ai ademeneasca.

Plutele uzuale
  Hadrian este constient ca bancurile de cleni vor sta foarte rar mult timp in acelasi loc, de aceea el isi pregateste de asa maniera ustensilele ca sa poata pescui in diferite puncte ale raului si sa-si prezinte momeala in cateva moduri specifice. Asa ca astazi va utiliza: Plute „STICK”(stick=bat) – Hadrian stie ca, din cauza vantului, n-ui loc de joaca cu plute de 4 plumbi a marimea 4 fiecare, asa ca fiecare pluta a lui este din cea care se echilibreaza cu 8 plumbi de marimea 4, are corp de balsa si o tija metalica centrala subtire. Tija ajuta pluta sa stea la suprafata pe orice curent (aquadinamism), iar partea de sus a plutei, bombata, ofera suficienta flotabilitate cat s-ai permita lui Hadrian sa o tina chiar pe loc, impotriva curentului, fara teama ca ar pute fi trasala fund de acesta. 

  

  Pluta lui Hadrian nu va purta insa 8 plumbi de marimea 4, ci... 24 de plumbi de marimea 8 (8 este o marime mai mica decat 4). De la pluta catre carlig, va fixa grupuri de cate 3 plumbi (de marimea 8 fiecare), la distante egale, dupa care cateva grupuri de 2 plumbi (de marimea 8) si in cele din urma cate un singur plumb (marimea 8) la distante egale, pe ultima portiune, avand grija ca ultimul plumb sa nu se afle mai aproape de 30 cm de carlig.

Sistemul plutelor „stick” se utilizeaza pentru pescuitul in zona cuprinsa intre sfertul si prima treime
a latimii raului (deci la distanta relativ mica).

Plute „BOLO” (bologneze)

  Acestea sunt de fapt tot plute gen „stick”, dar mult mai mari ca dimensiuni, ce necesita a fi tinuta in pozitie verticala de greutatea a 5 grame de plumb, sub forma unei singure „olivette” ce are incorporate vartejuri atat la extremitatea de sus cat si la cea de jos. De exemplu, la o adancime a apei de circa 2,10m, aceasta olivetta va fi fixata la 90cm distanta de carlig, si insotita, pe aceasta
distanta, de trei plumbi nr.8 egal distantati intre ei. Scopul vartejurilor este acela de a preveni rasucirea liniei la recuperarea ei (mulinare). Acest gen de montura poate fi comfortabil utilizata pentru pescuitul intre jumatatea latimii raului si al treilea sfert al ei.

Plute „Waggler”

  Acestea sunt plute cunoscute si sub denumirile de „antena” ori „pana”, se folosesc de catre Hadrian numai pentru pescuitul momelii pe fund si sunt echilibrate cu 4 plumbi SSG (de 1,6grame fiecare). Grosimea plutei, construita din balsa ori pana de paun (peacock), trebuie sa fie considerabila, pentru ca aceasta sa nu fie trasa la fund atunci cand momeala se deplaseaza pe fundul apei.

  Acest gen de pluta e folosit pentru pescuitul aproape de malul opus al raului (aerodinamismul ei permite lansari la distanta) sau pentru pescuitul la orice alta distanta, pe conditii vantoase potrivnice ce nu permit utilizarea cu succes a celorlalte plute prezentate mai sus. Hadrian are modul sau special de a echilibra aceasta pluta: 2 plumbi minusculi foarte alaturati intre care pluta waggler culiseaza (0,5 – 2cm) si restul greutatii repartizata sub forma de plumbi nr.8, grupati cate 3 laolalta, incepand de la jumatatea distantei dintre pluta si carlig, si continuand cu grupuri de cate 2 si apoi 1 singur plumb.

  Clenii nu sunt roboti; nu le subestima inteligenta!
Vor fi zile cand indiferent de metoda folosita si de nadirea utilizata, vei prinde toata ziua cleni, facand mecanic acelasi lucru. Însa aceste zile sunt foarte rare si vei fi nevoit mai mult ca sigur sa-ti schimbi metoda pentru a continua sa prinzi. Asta poate insemna a prinde cativa cleni la montura cu pluta „stick”, a trece apoi la montura „bolo”, la „waggler” si apoi din nou la „stick”, in timp ce vei nadi regulat.
  De cele mai multe ori vei avea o noua captura chiar de la prima lansare de dupa trecerea la alta metoda.  Apoi va fi necesar sa muncesti din nou, schimband adancimea de pescuit, dispunerea plumbajului, genul si regularitatea nadirii si in general orice altceva poti sa schimbi, pentru a deruta si pacali cleanul istet (se banuieste ca cleanul invata foarte repede imaginea monturii care le aduce necazuri lui sau confratilor). Clenii sunt fiinte ale naturii, salbatice, si nu trebuie sa ne asteptam sa se comporte precum robotii... doar pentru ca asa vrem noi!

Regula de aur
 Regula de aur pentru a deruta si pacali pesti precum cleanul este aceea ca... nu exista reguli! Atat timp cat ai o gramada de plumbi marimea 8 pe fir, trebuie sa fii pregatit sa le schimbi oricand dispunerea pentru a continua sa prinzi.
  La fel si cu adancimea la care pescuiesti. Hadrian incepe sa pescuiasca la fund, urmand ca apoi, pe masura ce partida evolueaza si inregistreaza capturi, sa micsoreze aceasta adancime (cleni infometati vor inota adesea catre straturile superioare ale apei pentru a insfaca momeala inaintea companionilor lor, creand o apriga competitie sub luciul apei).
  Cu alte cuvinte, daca nu ai muscaturi suficiente (sau deloc) nu sta pur si simplu asteptandule... fa ceva... schimba ceva in monturile tale!

Ustensile si accesorii

• Lansetele (float rods) – sunt de obicei puternice, speciale de pluta, din carbon, mufabile din 3 sau 4 tronsoane, de minimum 13 feet (3,90m) lungime, ajungandu-se chiar pana la cele stil „bolognez” de 20feet (6m) lungime. Cu cat lanseta e mai lunga cu atat controlul asupra monturii din curent si asupra pestelui din carlig sunt mai bune, mai comfortabile, diminuand chiar numarul de rateuri. Hadrian are obiceiul sa taie cam 15cm din cotorul lansetelor sale pentru a le face mult mai manevrabile la schimbarea dintr-o mana in alta impusa de tehnicile sale de nadire simultana cu pescuitul...
• Mulinetele (fixed spool reels) – sa fie din cele uzuale, de calitate, cu tambur fix, si rezistente la travaliul (uzura) in timp determinata de desele mulinari la care sunt supuse.
• Firul (line) – lui Hadrian este „Maxima”, de 1,1kg (2,1/2 lb) rezistenta (la nod, ca in sistemul de masurare englezesc) pentru plute de gen ”stick” si 1,350 kg (3lb) pentru plute cu adevarat mari, precum „waggler”ele si „bolognese”le.
• Carligele (hooks) – necesare sunt puternice dar nu prea groase in tija. Preferatele lui Hadrian sunt „Kamasan B520”, „Mustad Magnum Spade” sau „Fox Super Maggot” in marimi de la 16 la 20.
• Forfacul (hooklength) – este aproape inexistent la Hadrian (foloseste doar in rare ocazii, cand stie ca fundul apei este dificil si ii poate aduce agatari). În aceste cazuri, prefera monofilamente de Supercalitate (hitech) de grosimi mici (0,12mm sau 0,14mm), rezistente mari si atentie!... elasticitate foarte scazuta.
• Sprayul de plutire (floatant spray) – Cand pescuiesti pe rauri cu rapiditate mare a curentului este esential ca firul dintre lanseta si pluta sa stea la suprafata apei tot timpul, sa pluteasca deci. Foloseste un spray special cu care poti sa-ti tratezi firul chiar aflat direct pe tamburul mulinetei. Chiar si asa zisele fire flotante (plutitoare) odata tratate cu acest spray vor capata vizibil, uimitor, flotabilitate crescuta!
• Sortul cu nada si momeala, cu buzunar frontal (bait apron) – ii permite lui Hadrian sa reducamiscarile la minimum (eliminand scotocirea pe mal, in cutiile cu nade si momeli) ba chiar sa nadeasca cu prastia chiar in timp ce tine cu o mana lanseta.

Efectuarea lansarilor in trei secvente simple

1. Lanseaza catre rau si in pozitia finala tine lanseta cu ambele maini, sus si cu varful ei indreptat
catre cer;
2. Cand pluta incepe sa descinda catre suprafata apei, pe traiectoria ei aeriana, franeaza usor firul
pentru a permite aterizarea monturii pe apa in linie dreapta;
3. Cobori varful usor la aterizarea plutei pe apa si urmaresti cum aterizeaza si plumbii pentru a evita
incalcirile.

Momeala (bait)
 Raul Wye este plin de pesti mici (sorence, obleti) care se aduna foarte repede la viermusii oferiti ca nada, ceea ce devine stanjenitor pentru un pescar ce tinteste numai cleanul. Solutia consta in combinatia de nada: coconi de viermusi (casters) in amestec cu seminte de canepa (hemp). Hadrian pune in carlig doi sau trei viermusi (maggots), si prefera combinatia colorativa vierme alb cu vierme rosu.
  Nadirea cu viermusi poate aduce uneori rezultate bune, insa nu e avantajoasa deoarece trebuie avuti la dispozitie in cantitati semnificative. Nota: puteti utiliza ca momeli, la acest gen de monturi, si insecte, paine, etc.

Nadirea (feeding)
 Oricine il urmareste pe Hadrian nadind va crede ca, la prima vedere, acesta nadeste toata suprafata
raului... si intr-o oarecare masura chiar asa si face. Însa toata aceasta nadire are o logica (tehnica) in ea...  Deoarece clenii stau rareori mult timp in acelasi loc (exceptand adaposturile naturale precum copaci aplecati deasupra apei, etc.), Hadrian foloseste acest lucru in avantajul sau, nadind ariile (distantele) pe care le va folosi prin utilizarea celor trei tipuri de monturi ale sale. Astfel, va nadi in jurul a o treime din latimea raului, si apoi de la jumatatea latimii pana la distanta maxima permisa de prastia sa.
  

coconi si canepa

Canepa e introdusa mereu mai in aval de coconi si viermusi (pentru a atrage in amonte numai clenii), cateodata va nadi inainte de lansare, cateodata dupa iar cateodata concomitent cu aflarea plutei la apa. În anumite ocazii, cand pestii raspund mai greu, el va nadi pe o distanta considerabila inspre aval, pentru a-i
atrage tocmai de acolo inspre amonte.
  Vara, pesti precum cleanul pot ingurgita cantitati impresionante de hrana si de multe ori Hadrian nu a avut nici o trasatura in primele 23 ore de la inceperea nadirii. Dimpotriva, in alte ocazii, a prins dupa ce a incetinit ritmul nadirii si dupa ce a obligat deci pestii la o mai accerba competitie intre ei.
  Pentru a nadi la distante mari (specifice marilor rauri precum Wyeul), Hadrian foloseste un inchegator (Stickymag binder) de nada ce-i permite formarea de bulgari consistenti ce pot fi catapultati (datorita greutatii lor sporite) la distantele necesare. Exista o singura problema... Hadrian a vazut cu proprii ochi, in  mai multe ocazii, cum cleni hulpavi au inghitit intreg bulgarele de nada dintr-o singura infulecatura, ceea ce devine de-adreptul alarmant vis-a-vis de cantitatea industriala de nada necesara unui asemenea sistem de nadire.

Pescuind „la burta”
  Peste tot in articolele altora intalnim sfatul de a tine firul intins intre lanseta si pluta, insa vantul si curentul apei vor face aproape imposibil acest lucru, in unele situatii. Astfel, Hadrian pescuieste lasand firul sa formeze curbura (burta) lui specifica la suprafata apei; pe masura ce pluta se indreapta spre aval, curbura se mareste si necesita si mai mult fir derulat de pe tambur. În aceasta situatie, daca apare o muscatura, inteparea trebuie sa fie energica si ampla, pentru a anula aceasta burta si a intra in contact cu pestele. 

  Daca curbura este prea mare, putem ridica din cand in cand varful lansetei si a o ajusta. Pe tot parcursul deplasarii plutei spre aval, Hadrian tine lanseta cat mai ridicata, pentru a mentine in contact cu suprafata apei cat mai putin fir posibil.

Bine... sau rau
  Cand totul merge bine vei prinde constant nadind si pescuind mai mult sau mai putin in aceeasi zona. Clenii se vor atine in card culegand particulele de nada (coconi si canepa) ce se scurg la vale. Printre acestea vor gasi si delicatese mai mari, ce vor consta in viermusii de pe carligul tau, delicatese pe care le vor inghiti instantaneu... altminteri vor fi pierdute in curent (cleanul are de ales intre a pierde hrana ori a infuleca-o prompt si ,datorita instinctului, va alege prima varianta). Acest tip de partide vor fi foarte rare.
  Cel mai adesea trebuie sa apelezi la schimbari pentru a continua sa prinzi. Iar vestea buna e ca sunt o multime de lucruri (schimbari) ce pot fi efectuate. Dintre acestea, enumeram:

• schimbarea adancimii;
• schimbarea monturii;
• schimbarea distribuirii plumbilor;
• schimbarea zonei nadite;
• schimbarea cantitatii nadite;
• schimbarea momelii din carlig, etc.

Foarte curand vei realiza ca permutarile (combinatiile) ce pot fi formate aplicand schimbarile de mai sus... sunt practic infinite.

Desfasurarea partidei
  Hadrian isi incepe partida (session) la ora 7:00 dimineata si foarte curand are un clean de 650grame la pluta „stick”. Majoritatea muscaturilor se produc la foarte putin timp dupa aterizarea plutei la apa, ceea ce sugereaza ca sub luciul apei exista o apriga competitie, momeala nemaiapucand sa atinga fundul apei.

  Dupa doua ore, in care a capturat cam 12 cleni si o mreana micuta, odata cu urcarea soarelui pe cer pana deasupra capului, muscaturile se diminueaza la zero.   Trecerea la „bologneza” aduce inca doi cleni in mincioc, dupa care din nou nimic. Trecerea la „waggler”, aduce insa numai clenisori... Apoi, restul partidei lui Hadrian se desfasoara prin succesiuni de schimbari, prinderi a

unul sau doi cleni, apoi alte schimbari, alti unul sau doi cleni... si tot asa, in continuare.
  Clenii par a fi foarte precauti, iar muscaturile lor foarte timide. Pentru a treia zi de dupa prohibitie nu e rau, stiind faptul ca raurile au nevoie de ceva timp sa-si revina la adevaratul potential.
  Hadrian continua sa fie foarte activ, nadind si pescuind simultan, schimband mereu cate ceva in
monturi sau tehnica. Reuseste sa prinda si captura capitala a partidei (clean de 1,3kg), ridicandu-se astfel la un total de... 14 kg de peste prins. Nu-i rau pentru o singura partida, nu?!

Autor: Adrian Avel, sept. 2002

Viermele de salcie

  O vietuitoare mai putin cunoscuta de catre pescarii sportivi este viermele de salcie. Si cand spun asta ma refer la valoarea sa incontestabila la pescuitul in special al somnului.

Foto: Costinel Dumitru

  Sa incep intai prin a va spune cate ceva despre locul unde traieste, descriere, etc. Dupa numele dat, ne putem da seama ca traieste in trunchiurile si crengile salciilor batrane. Cam orice salcie mai veche in timp, poate sa adaposteasca in corpul ei, o multime de astfel de vietuitoare, de la pui foarte mici si larve pana la
exemplare de dimensiuni apreciabile. In scoarta salciilor, acestia formeaza adevarate canale, datorita necesitatii de hrana (lemnul salciilor), cat si nevoii de miscare. Au un aspect foarte aparte, culoarea lor fiind rosie-aramie, cu nuante de negru. La pipait sunt elastici, parca ar fi din cauciuc, capul mic fata de restul corpului este de culoare neagra, si au o gura foarte puternica cu care scobesc in salcii; cand ii atingi te poti trezii muscat, insa muscatura lor nu este nici dureroasa, nici daunatoare, fiind ca si o mica furnicatura.

 Corpul lor este acoperit cu cateva fire de puf, de aceea (si datorita formei) la prima vedere o sa avem o mica retinere sa-i atingem. Forma si culoarea lor aduc pe undeva cu viermele care traieste de obicei in preajma pomilor fructiferi, denumit popular "matza popii". Am spus la inceputul prezentarii ca este o momeala utilizata in special la pescuitul somnului, insa nici cleanul nu refuza o asemenea delicatesa. 

  De obicei exemplarele mici (puii) se folosesc la pescuitul cleanului, iar pentru somn cautam doar viermi cu lungimi intre 510cm si grosime cam cat degetul mic.
  

  Somnul este atras de mirosul foate puternic al viermelui, miros care se pastreaza un timp
foarte indelungat. Spun asta deoarece viermii de salcie nu rezista in carlig (vii) decat foarte
putin timp, de aceea miscarea lui nu poate atrage pestele decat in primele 23 min (maxim). Putem insa inlatura acest mic inconvenient printr-o metoda care adesea da roade mai bune: utilizarea viermelui in combinatie cu rama groasa sau coropisnita (ideal). Viermele este tras pe fir, iar in carlig punem coropisnita, astfel avem si miscarea coropisnitei, cat si mirosul tentant al viermelui.

  Pe cat este de prinzatoare aceasta momeala, pe atat este de greu de procurat. Cautarea lor se poate dovedi o munca foarte grea, deoarece trebuie sa crapam lemnul salciilor, cu toporul si cu ajutorul unui ic, viermii ascunzandu- se de obicei in miezul crengilor mai uscate. Insa trebuie sa fim foarte atenti, pentru ca adesea se intampla accidente nedorite, cum ar fi taierea sau deteriorarea viermilor. 

   Nota: daca am taiat corpul viermelui, acesta nu mai poate fi folosit in mod optim la pescuit. Tin sa precizez ca pot fi localizati pana si in radacina salciei, sub pamant. Mai exista si varianta cumpararii lor (din magazinele in care gasim asa ceva), sau de la localnici (tot unde exista), insa pretul lor poate fi destul de mare pentru unii din pescarii sportivi: intre 15000 si 25000 bucata, depinde de marime. Daca am reusit sa procuram cateva exemplare mai frumoase nu merita sa le stricam prea usor.

  Aceasta momeala se adreseaza in special pescuitului pestilor mari, insa este preferata nu numai de "monstrii" ci si de puiet. De aceea este bine ca atunci cand plecam la pescuit sa mergem intr-un loc unde stim ca s-ar
putea afla ceea ce urmarim noi. Insa, daca vor insista si somoteii, nu este o asa mare problema, deoarece un singur vierme ne poate aduce mai multe capturi (ma refer la somn).

  Rezistenta acestei vietatii este incredibil de mare, somnul mic neputand s-al rupa sau s-al deterioreze, exceptie face insa cleanul, care chiar daca momeala este una "de export" o poate face ferfenita si nu trebuie sa fie decat un amarat de clenisor. Iar daca somnul cel mare nu s-a aratat, putem s-al cautam (cu acelasi vierme) si a doua zi. Nu trebuie decat sa-l pastram intr-un vas cu apa , insa cu tot cu carlig, pentru ca daca incercam sa scoatem viermele, acesta se va deteriora considerabil.

  Daca nu posedam viermi de marime mare, putem sa punem cate doi pe carlig, sau, cum am mai spus, s-al folosim in combinatie cu alte momeli. Daca pescuim exclusiv cu vierme (fara alta momeala), este foarte important sa lasam varful carligului afara, in caz contrar putem sa pierdem pestele, deoarece nu se va intepa la fel de bine, datorita rezistentei si elasticitatii momelii. 

  Tin sa precizez ca trebuie sa avem foarte mare grija cand fixam viermele in carlig, sa-l deterioram cat mai putin (sa nu-l "spargem"), asta fiind o incercare destul de grea, tot datorita calitatilor lui.