Struna metalica

Ca si struna normala, din monofilament sau fir textil, struna metalica este ultimul element al liniei de pescuit atunci cand momeala este una ... artificiala, mai precis o lingurita rotativa sau oscilanta. Scopul folosirii unei strune metalice în locul uneia normale trebuie cautat in ... gura pestilor pe care ii pescuim. Dintii stiucii, ai unui biban mai rasarit, ai unui somotei sau salaias sunt cei care ne obliga sa folosim acest accesoriu pescaresc.   In forma ei de baza este o simpla sarma, eventual cu o agrafa de prindere la unul dintre capete. Se foloseste la pescuitul cu pestisor viu sau mort, atunci cand nu exista riscul rasucirii firului.

Carligele pentru crap

 Carligele speciale de pescuit la crap sunt negre, gri, verzi (niciodata aurii) si nu au paleta, au ochet. Gama de modele este foarte larga si in functie de momeala folosita exista si forma dedicata.

   Carlig rotund, tija de lungime medie, ochet drept, varful spre interior, forjat, varful putin inclinat fata de tija (Faultless). Asa cum ii spune si numele este un carlig cu care nu dai gres. Este foarte recomandat pentru boillies normal si boabe de porumb.

Cârlige. Generalitati

  Principalele elemente ale unui cârlig sunt următoarele : paleta sau ochetul, tija, curbura, vârful şi spinul.

  Paleta este elementul care nu permite nodului făcut pe tija cârligului să se desprindă de aceasta. Există noduri care se pretează mai bine pentru cârlige cu paletă, altele pentru cârlige cu ochet (în special cele pentru legarea muştelor artificiale).

  Tija poate fi mai lungă sau mai scurtă. In general, la pescuitul cu momeli vii care se înşiră pe cârlig (rame), tija este mai lungă pentru a permite înşirarea momelii, iar la pescuitul cu momeli artificiale (paste), tija este mai scurtă (cârlige numite 'italiene'), pentru a ţine mai bine momeala. Tot pentru pescuitul cu momeli vii, tija poate avea 1-2 spini îndreptaţi în sus, pentru a ţine bine momeala.

Iarna - sezonul reviziilor

  Desi pescuitul pe timp de iarna este foarte placut, mai ales la copca, cand stratul de gheata este gros iar soarele cu dinti stralucitori iese dintre nori, multi dintre pescari prefera sa stea langa soba; iar cand dorul de pescuit ii cuprinde, acestia isi scot ustensilele de pescuit admirandu-le, amintindu-si intens de partidele de pescuit din zilele calduroase ale verii. Si cu acest prilej, de cele mai multe ori, acestia fac si revizia sculelor de pescuit.

  Revizia sculelor ne da deseori mari batai de cap. Pentru a evita complicatiile, revizia trebuie sa se faca cel putin o data pe an.

Noutati din lumea firelor

  Noutate (nu atat de noua) in lumea firelor. Dupa Berkley Trilene SensiThin urmeaza Berkley Trilene Sensation. 

  La pescuitul rapitorilor, multi pescari prefera sa foloseasca noile fire multifilament, impletite sau lipite (braided sau fused), pentru ca ofera o serie de avantaje. Mai exact:

• raport extraordinar intre diametru rezistenta la rupere (diametru mic, rezistenta mare) 
• firul se scufunda mai bine, 
• e mai usor de folosit in conditii cu vant puternic (diametru mic, rezistenta mai mica la vant);
• elasticitate zero sau aproape nula (factor de elongatie zero aproape zero) de unde deriva 
• sensibilitatea crescuta, 

  Astfel de fire sunt indicate pentru pescuit la adancime (de la 6-7 metri in jos), muscatura salaului fiind uneori greu de sesizat chiar si in conditii optime adica apa relativ mica (2-3 m) si lipsa vantului. Salaul este binecunoscut ca avand o muscatura destul dificil de detectat.

• un alt avantaj al superfirelor ar fi rezistenta crescuta la efectul razelor ultraviolete (superfirele nu sunt afectate, imbatranesc mult mai greu), deci rezista mai bine in timp. 

  Desi aici intervin unele neajunsuri:

•  firele se scamoseaza repede (rezistenta la frecare nu este foarte mare), 
• stratul protector deteriorandu-se rapid, 
• deci dispare si culoarea. Unii pescari folosesc markere speciale pentru a (re)colora primii metri de fir, cei care sunt supusi frecvent agresiunilor factorilor de mediu. S-au incercat diferite acoperiri (tip "camasa") pentru a proteja miezul realizat din fibre polietilenice de dimensiuni micronice, unele au avut succes, altele nu. 

  Se pare ca printre cele mai bine realizate fire se numara Cabela's Ripcord Si, Tuff si PowerPro. De asemenea, astfel de multifilamente sunt folosite pentru pescuitul in conditii grele vegetatie submersa din abundenta unde riscul agatarilor creste si unde o stiuca intrata in bradis este pe jumatate pierduta. Totusi, am intalnit destui pescari de rapitor care prefera batranul si totusi mereu tanarul monofilament, continuand sa faca in ciuda superfirelor. Unul dintre acesti pescari sunt chiar eu. Pur si simplu, nu m-am putut adapta multifilamentului, desi am incercat in cateva randuri.

  In primul rand, lipsa de elasticitate a firului trebuie compensata prin ceva. Acel ceva este o lanseta cu actiune mai lenta, una moderat rapida sau una moderata. Am avut rateuri la salau, pescuind la jig atat pe fund cat si intre ape, desi am folosit o lanseta cu varful foarte moale. Am scapat pesti. De ce? Intepam foarte rapid, firul n-avea elasticitate si smulgeam jigul din gura pestilor. M-am controlat si la urmatoarele muscaturi am intarziat pret de o secunda intepatura, dupa care am intepat. N-am mai pierdut pestele. Am mai pierdut pesti in dril.
  Mai tarziu in aceeasi zi, dupa o perioada fara prezentari, am dat din nou de un banc de salai la primul atac, intepat rapid, rateu. Deja ma enervasem. Recunosc, imi era destul de greu sa-mi controlez reflexul de a intepa la simtirea muscaturii (desi uneori intarziam special, cand simteam atacul scurt, indecis, pentru ca imediat sa urmeze atacul decisiv). Ajuns acasa, am scos multifilamentul de pe tamburi si l-am facut cadou unui coleg. Ce-am invatat din asta? Are si elasticitatea rolul ei. Un rol foarte important in momentul inteparii cat si in timpul drilului, lanseta nu este altceva decat un element elastic care absoarbe socurile.  

  Monofilamentul standard are elasticitate, fiind la randul lui supus unor elongatii si preluand in consecinta o parte din socuri. Folosind multifilamentul, nu mai avem elasticitate pe fir, toate socurile fiind direct suportate de lanseta si mulineta. Lanseta se poate rupe, mulineta se poate strica... asta in cazuri in care se forteaza excesiv. Disparand elasticitatea firului, lanseta trebuie sa faca singura fata luptei cu pestele pestii pot scapa mai usor, deoarece socurile se resimt mai puternic, rana produsa de carlig  largindu-se cu rezultat direct in pierderea luptei.
  Am vazut pescari care foloseasu multifilament pe o lanseta cu actiune rapida. I-am vazut insa dand si destule rateuri. Intra-devar, raspunsul la intepare este maxim, insa dupa aceea, daca ai intepat pestele, cred ca drilul trebuie executat foarte sigur si rapid, pentru a nu elibera pestele inainte de vreme. Iar in conditii de concurs (nu e cazul aici), fiecare peste scapat te indeparteaza tot mai mult de podium.
 
 Ce m-a facut sa recurg la "avantajele" multifilamentului? Pescuiam pe apa adanca 6-8-10 metri, vara. Soare, salaii la fund, pe 6-7-8 metri, sa se fereasca de soare. In acea zi, am reusit sa gasesc zona cu salai, dupa incercari nereusite in locurile cele mai cunoscute, recunoscute si recomandate. Atacurile asupra pestisorului de cauciuc siliconic montat pe jig se simteau destul de estompat. Imi trebuia destula concentrare sa simt
atacurile. La un moment dat, o "tacaneala" scurta... pauza... n-am intepat... a urmat acelasi gen de atac, insa ceva mai lung. N-am mai ezitat. Am intepat imediat. Lanseta se incovoiase. Dupa un dril scurt de doua-trei
minute, ridic salaul de pe fund, il vad intepat pe dinafara, jigul in coltul gurii, intr-o pielita (destul de tare, ca altfel nu-l scoteam). L-am scos cu minciogul. Trei kilograme. Cum pana atunci eliberasem toti strapazanii de 500-800 gr, tinand doar unul de aproape 1.5 kg, l-am tinut si pe cel de 3 si am continuat sa eliberez tot ce am prins dupa aceea. Eram totusi nemultumit de cele cateva rateuri (din cauza mea) si de lipsa de sensibilitate a firului. N-am avut nici un atac pe care sa nu-l detectez. Insa vroiam mai multa sensibilitate. Astfel, a
doua oara, m-am dus cu multifilamentul. Si desi am avut destule prezentari, am avut si destule rateuri. In cele din urma, am gasit o solutie foarte viabila, cel putin pentru mine.

  Exista pe piata un monofilament al firmei Berkley, si anume Trilene SensiThin. Fir de nailon, insa cu  elasticitate redusa / controlata cred ca avea un factor de elongatie cu 50% mai mic decat cel al monofilamentelor normale. Il cunoasteam demult, insa nu-l incercasem pana atunci. Culoarea transparenta nu m-a deranjat. Ceea ce m-a deranjat a fost faptul ca firul era destul de sarmos, avea si memorie. Pentru mine, care folosesc sistemul baitcasting (mulineta cu tambur rotativ) firul relativ tare reprezenta un neajuns. L-am
folosit de doua ori, nu mi-a placut, am renuntat. E adevarat, detectam mult mai usor muscaturile, simteam mai bine fundul lacului, denivelarile, insa trebuia sa ma concentrez pe lanseu ca sa nu fac peruci. Deci, destul de incomod, exact ceea ce urasc la ansamblul mulineta-lanseta-fir.
 
  Am revenit la firul cu care dadeam de obicei Berkley Trilene TS (Tournament Strength), culoare fotocromica deasupra apei devenea usor fluo, sub apa se "camufla" in mediul inconjurator, devenind aproape invizibil. Nu e chiar ca florocarbonul, al carui indice de refractie este egal sau mai mic decat cel al apei, firul devenind astfel "invizibil" pentru pesti, insa mie mi se pare cel mai bine echilibrat monofilament de pe piata, din punct de vedere al calitatilor cumulate.
 
  Desi cam tarziu (mai bine decat niciodata), ajung si la subiectul principal al povestirii de fata. La sfarsitul anului trecut, firma Berkley a lansat un nou fir monofilament cu elasticitate redusa, Sensation pe numele lui, despre care se spunea ca ar fi mai bun decat restul firelor omoloage. L-am comandat din SUA. L-am
primit si, inainte de a-l folosi, pot spune ca este mai flexibil, mai moale decat predecesorul sau, SensiThin. Dupa ce sustin cei de la Berkley, are un factor de elongatie si mai mic decat cel prezentat de SensiThin, are caracteristici de lansare mai bune decat firul concurentei (Stren Sensor), e mai usor de controlat (ceea ce ma intereseaza), adica e maniabil si e mai rezistent. Eu mi-am luat o rola de 330 yarzi de 10 lbs. (aprox. 4.5 kg rezistenta la rupere), la un diametru de 0.11 inci (0.27 mm). Initial, m-am gandit ca este vorba despre o versiune imbunatatita a vechiului SensiThin.
  Cautand pe Internet, am dat peste expunerea unui pescar american pasionat, care avand cunostintele necesare, a testat ambele fire. Tot ce pot sa fac este sa incerc sa va traduc / adaptez pe cat posibil testele si rezultatele facute de acesta. Si el banuia noul Sensation ca fiind de fapt vechiul SensiThin, imbunatatit. Concluzia lui este ca noul Sensation nu este o varianta imbunatatita a lui
SensiThin ci este un fir complet nou, cu proprietati mai bune, deci o alta mancare... de peste. Mai delicioasa, sper eu. Sa vedem, asadar:
  Deoarece am folosit in cateva randuri SensiThin, pentru diverse aplicatii, eram curios sa aflu daca Sensation era chiar un produs nou sau nimic altceva decat o varianta a vechiului SensiThin, imbunatatita si prezentata intr-un ambalaj nou. Ceea ce-mi place la cele doua fire este faptul ca ambele sunt monofilamente cu elasticitatea redusa, un compromis viabil intre monofilamentele standard si superfire. Singurul dezavantaj ale acestor monofilamente cu elasticitate redusa este reprezentat de lipsa de suplete sau mai bine zis de gradul de rigiditate mai mare care le caracterizeaza. Adica, sunt cam "sarmoase".
  Comparand cele doua tipuri de fir (de 20 lbs.), am testat anumite proprietati mecanice si am gasit cateva diferente semnificative. Modulul tensil mediu al firului SensiThin se situeaza in jurul a 4,3 Gpa (Gigapascali), in timp ce noul Sensation are o valoare cu aproape 12% mai mica, in jur de 3,8 Gpa. Rigiditatea masurata, in
tensiune, a fost de 44.535 N/m pentru SensiThin si aproape 38.148 N/m (cu 14% mai putin) pentru Sensation. Exista o diferenta mica dar masurabila intre diametrele celor doua fire SensiThin are 0.443 mm in timp ce Sensation are o medie de 0.435 mm." Mai departe, este explicata metoda de calculare a rigiditatii, trec peste, deoarece nu gasesc termenii echivalenti si oricum nu mi-a placut matematica prea mult.

  Revenim: "(...) Un alt rezultat foarte interesant: Sensation are o valoare de amortizare (damping value) de 3534 N/m in comparatie cu 1274 pentru SensiThin. Asta depinde si de rata la care materialul este deformat (strain rate), insa un factor de amortizare cat mai mare inseamna un fir mai rezistent deci Sensation pare mai rezistent. Proprietatile mecanice sunt indeajuns de diferite pentru a concluziona ca aceste fire sunt facute din materiale diferite... probabil nailonuri diferite sau amestecuri / aliaje de nailon. O rapida verificare a punctului de topire confirma ca SensiThin se topeste la aprox. 190 de grade C iar Sensation la o temperatura mai mare:210 grade C. Nu ca v-ati apuca vreodata sa topiti cele doua materiale, insa este un test folositor
pentru a vedea daca sunt aceleasi materiale sau nu.

 Acestea fiind spuse, as concluziona ca firul Sensation este produs dintr-un nou material, cu proprietati imbunatatite. Ar trebui sa fie un monofilament mai rezistent si mult mai usor de controlat decat predecesorul sau, SensiThin. Cu prima ocazie, o sa testez si eu firul, cu succes sper, si o sa va spun si parerea mea. La prima vedere, mi se pare mai mult decat OK si chiar mai moale decat Stren Sensor si vechiul SensiThin. Mi-am luat si o rola de Sensor (acelasi diametru, aceeasi rezistenta la rupere) pentru a putea testa ambele fire, in paralel. Cel putin mie, care nu ma pot adapta multifilamentului, acest compromis echitabil intre multi si monofilamente imi pare o solutie foarte buna. Imi amintesc cum imi imaginam eu odata ce bine ar fi daca cineva ar inventa multifilamentul cu elasticitate controlata (nu zero!), care sa fie o imbinare perfecta a celor mai dorite caracteristici si anume: rezistenta mare la rupere, diametru mic si elasticitate controlata (sa zicem cam cu 50% mai mica decat a monofilamentelor standard). Pentru ca acest lucru nu se poate deocamdata (sau nu se doreste, cine stie?), iata ca avem acum solutia "in oglinda": un monofilament care chiar daca nu este la fel de rezistent precum superfirele, are o elasticitate redusa si, foarte important, este maniabil, mai usor de controlat decat predecesorii sai.
  Recomand pescarilor de rapitor care, asemenea mie, nu se inteleg cu firele multifilament, sa incerce acest monofilament nou, daca au ocazia. E posibil sa reprezinte o solutie destul de buna calea de mijloc intre monofilamentele standard si superfire. Pentru mine inclin sa cred ca este. S-ar putea s-al aduca si distribuitorul produselor Berkley in Romania sau se poate comanda din Cabela's sau / si Bass Pro Shops prin cei care fac astfel de comenzi.

Andrei Zabet Bucuresti, febr.2002 

Stiucile ... la Naluci mari

  La ghicitoarea „cine sunt MARI, RELE si URATE?”... sigur ca pescarii pot da prompt un raspuns:„stiucile”.
  Pescuitul stiucilor cu naluci mari reprezinta o aventura unica pe care si-o doreste fiecare dintre noi. Sa vedem in continuare de ce avem nevoie pentru a ne implini acest vis, aceasta nesatietate in devenire pentru unii dintre noi, luand ca reper pescuitul similar din Marea Britanie, explicat pe intelesul nostru de expertul Mick Brown.

Sculele necesare

Mulinete:

Prezentarea cea mai naturala a marilor naluci in pescuitul stiucilor se poate realiza utilizand o mulineta din categoria multiplicatoarelor (mulinete cu tambur mobil). Cu cat raportul de recuperare a firului este mai mare, cu atat viteza de recuperare, rapida, va ajuta la o mai comoda manuire a nalucilor (prin mulinare mai inceata).

• „Shimano Calcutta 251” si „Shimano Corsair 401” au devenit deja standarde in domeniul pescuitului cu naluci mari din categoria „jerkbaits”. 
• Alte mulinete bune sunt considerate si multiplicatoarele „Abu AntiBacklash 5601B”, rapida „Masterline Toothy Critter TC60L” si seria recent imbunatatita a „Daiwa Milionaires”.
• Ca stil alternativ, pot fi folosite mulinetele „baitcaster” din care remarcam „Shimano Curado 201” la aproximativ 100 lire sterline. Însa, firma Masterline produce un „Six Shooter” baitcaster care la pretul de numai 40 lire sterline reprezinta un adevarat chilipir.
• „Abu Eon 6601c” poate fi luata si ea in consideratie, mai ales ca exteriorul imbracat in material moale (cauciucat) creaza o senzatie foarte placuta mainii pescarului.

Lansete: 

Ideal este sa te afli in posesia a doua lansete: una pentru nalucile cu adevarat mari de tipul „jerkbaits/rubbers” si cealalta pentru naluci mai mici precum „small jerks/rubbers” si „bucktails”.
  În general, pentru lucrul cu nalucile uriase, vei cauta o lanseta cu lungimea intre 1,95m si 2,10m (6,1/2 – 7feet) si cu actiune de varf. Lansetele vor fi din categoria „casting”, ce au ca specific acel pinten pe scaunul mulinetei, pinten ce foloseste la o mai buna stabilitate a lansetei in mana la lansare, prin agatarea lui cu degetul aratator.
  Deoarece „lucrarea” „jerkbait”urilor consta in (timpul 1) smuncirea scurta a varfului lansetei inspre in jos
si (timpul 2) ridicarea lui, consecutiv cu mulinarea si anularea burtii proaspat formate a firului (dupa care urmeaza o noua smucitura), lanseta trebuie sa fie moale in portiunea de mijloc, cu o actiune de varf gen „fast action” pentru naluci de marime medie si varf foarte rigid pentru nalucile foarte mari.

  Recomandam calduros lansetele

• specialistilor britanici in domeniu: „Fox Luremaster 7 feet” si „St. Croix Musky PM 6ft 10in”.
• Pentru nalucile cu adevarat „monstruoase” avem nevoie de lansete mult mai rigide si ceva mai scurte (intre 6feet6,1/2 feet adica 1,80m1,95m). Recomandam: „Fox Predator Jerk” si „St. Croix Musky PM”, amandoua in variantele de 6feet (1,80m).

Monofilamente si multifilamente
  Aproape in marea sa majoritate, pescuitul cu naluci mari se efectueaza cu multifilament ca fir principal. Multifilamentul ofera:

• un mai bun contact al pescarului cu naluca sa, datorita elasticitatii foarte scazute (34%) fata de cea a monofilamentului (2030%) si 
• isi dovedeste cu adevarat eficienta in cazul manevrelor nalucii, precum: smucituri in jos, scurte zvacnituri laterale sau in sus si in jos si false si „maturari”. 
• Avantaj si la inteparile pestelui, unde vom avea mai putine rateuri.
• Pescarul ce foloseste multifilamente poate constata personal cata sensibilitate va capata lanseta sa, transmitand mainii chiar si cele mai fine obstacole pe care le va intalni naluca pe parcursul evolutiei subacvatice.
• Cu cat raportul diametru/rezistenta al multifilamentului este mai bun, deci cu cat folosim fire mai subtiri si mai puternice (decat monofilamentele), cu atat creste distanta de lansare a nalucii.
• Nici macar nu trebuie sa incarci tamburul mulinetei in totalitate; adesea 40 sau 50 metri de multifilament pusi in continuarea a catorva zeci de metri de monofilament de 5-7 kg rezistenta este suficienta (insa asigura-te ca ai indeajuns multifilament pentru cele mai lungi aruncari pe care le efectuezi). Si aminteste-ti sa-ti verifici periodic multifilamentul, ca in cazul chiar si celor mai mici scamosari, despletiri sa-l inlocuiesti prompt cu unul nou.
• Multifilamentul mai are si avantajul ca la acelasi diametru cu monofilamentul provoaca o mult mai mica frictiune a inelelor la lansare, ceea ce inseamna pe langa distante mai mari de lansare a nalucilor si o uzura mai mica a inelelor in timp.

  Desi pretul multifilamentelor este „piperat” pentru multi dintre noi (la prima vedere), sa remarcam faptul ca durata de viata a acestuia o intrece de cateva ori pe cea a monofilamentului, ceea ce inseamna ca, in timp, pretul se va amortiza, ba chiar vom constata ca utilizarea multifilamentului este, in timp, mai „ieftina” decat cea a monofilamentului.

  Recomandam pentru naluci medii-mari, multifilamente de 20-23 kg rezistenta precum „Power Pro” si „Newtech Power Cable 9” de la Harris Angling. Mai recentul „Rapala Thermic braid” ofera rezultate remarcabile.
    În cazul nalucilor foarte mari, multifilamentul de aprox. 30-35 kg rezistenta e singura solutie avantajoasa („Power Pro).


Forfacuri otelite (strune metalice)
  Pentru marile naluci unica optiune e constituita de strunele foarte rezistente. Cu cat struna va fi mai solida (rigida) va transmite mai bine nalucii si miscarile dorite de pescar precum „zvacnirile” etc. Strunele pentru naluci mari trebuie:

•  sa aiba lungimea intre 30-45 cm si 
• sa fie deci bine construite (solide) din materiale de calitate, rezistente (vartejuri/agrafa de 40kg rezistenta, etc.).

  Agrafa de care e prinsa naluca trebuie sa fie bine rotunjita la punctul de contact (cu naluca) pentru a
oferi acesteia lejeritate la schimbarile de directie adesea imprimate de pescar.

Clestele degorjor 
  Cel mai important echipament este acela care ne asigura recuperarea nalucilor in bune conditii, fara a le distruge si fara a provoca vatamari partenerului de distractie, stiuca: clestele degorjor cu maner lung („pliers” in engleza). Recomand eliminarea pintenilor de pe bratele ancorelor nalucii, prin tasare cu un patent; aceasta ne va ajuta la obtinerea unei foarte usoare degorjari a ancorei, in special in cazurile nefericite in care naluca este inghitita adanc (nu va fie teama de rateuri, ancora are trei brate!). De asemenea, NU recomand abordarea acestui gen de pescuit celor care abia fac primii pasi in pescuitul cu naluci. E bine sa se inceapa cu naluci mai mici si pesti pe masura, precum bibanii, clenii, etc.

Manusa de protectie va va servi cu incredere in ceea ce priveste protejarea mainii de eventualele accidente produse la scoaterea pestelui din apa, sau la degorjare.

Vesta de salvare constituie insa poate cel mai important echipament care va proteja in mod nemijlocit viata dumneavoastra in cazul pescuitului din barca. A nota ca purtarea acesteia este obligatorie in cazul pescuitului din barca in Marea Britanie.

  Nota: La pescuitul din barca nu are nici o importanta faptul ca stiti sa inotati; multi pescari buni inotatori s-au inecat datorita hainelor de pe ei care s-au ingreunat de apa si i-au tras la fund. Un alt lucru interzis cu desavarsire in Marea Britanie este si purtatul cizmelor sold sau piept la pescuitul din barca, din aceleasi motive. Mai mult, in cazul rasturnarii in apa, fara vesta de salvare nu veti putea efectua concomitent cele doua operatiuni principale: salvarea vietii dumneavoastra prin inot si salvarea sculelor pretioase.

Tipuri de naluci mari

„JERKBAITS” si „TWITCHBAITS”

  Adeseori pescarii asociaza denumirea de „jerkbait” („momeala smuncita” in traducere motamo) in mod eronat cu cea de naluca mare, universala. Dupa cum spune si denumirea, aceasta naluca nu produce nici un tip de actiune la simpla mulinare si dragare a ei prin patura de apa. Ceea ce o pune in valoare (o aduce la viata) este numai „smuncirea” ei provocata de pescar. Actiunea ei in apa va tinde sa simuleze miscarile unui peste ranit, aflat in agonie. 

  Nici chiar cele mai letargice stiuci nu rezista unor astfel de momeli, ba s-a constatat ca dragarea lor in patura de suprafata a unei ape de 6 m adincime aduce prompt stiuca la suprafata tocmai de pe fund.

  Twitchbaitsurile („momeli zvicnite”) sunt ca si jerkbaiturile momeli ce necesita a fi „lucrate” de pescar. Modele uzuale: „Odyssey Pig” si „Suick Thriller”. Unele din naluci plutesc in repaos, altele se scufunda, acestea din urma oferind si o actiune de adincime. 

  În ultimii ani cele cu actiune de adincime s-au rafinat si inovat atit de mult incit au ajuns sa imite prin forma pesti specifici de adincime, aflati in meniul stiucii. Distributia centrului de greutate va face distinctie intre nalucile „scufundatoare” si cele mai slabe in calitati scufundatoare:

• cele scufundatoare sunt „lucrate” mai degraba cu smunciri scurte si recuperari lente
• in cazul celor de suprafata.,  cu smunciri lungi si recuperari mai rapide;

  Modele uzuale: „dolphins”, „Dave Kelbrick’s Runt”, „Loz Harrop’s Darter”, „Jim McDonough’s Slapper”, „Cobbs Countdown” si „Crazy Shad”.

  Anumite „twitchbait”uri, dupa cum le spune si numele, pot fi lucrate excelent prin mulinarea in scurte zvicniri si prin miscari minime si subtile ale virfului lansetei. Smuncirea lor excesiva va duce la disturbarea echilibrului acestora. Modele uzuale: „Loz Harrop’s Jackal”, Loz Harrop’s Darter”, „Jim McDonough’s Glider”, „Ace’s Dorky” si noul „Fox Belly Up”.

„Topwater lures” (naluci de suprafata) Reamintim, unele din nalucile de suprafata sunt bucati de lemn sau plastic lipsite de viata fara actiune prefabricata, iar punerea lor in valoare se face prin smunciri in jos ale virfului lansetei urmate de recuperari rapide ale burtii firului, naluca deplasindu-se in salturi, dintr-o parte in alta, precum un ciine strunit in lesa.
  

  Alte naluci de suprafata au actiune prefabricata, adica simpla lor dragare prin apa produce miscarile dorite, datorita elicelor incorporate, ori altor elemente precum barbetele, ventuzele „poper”elor. Acestea sunt create cu scopul de produce disturbari in patura de suprafata a apei (improscari, bolboroseli, etc.). 

  Cel mai teribil de eficace model s-a dovedit in timp a fi „Fox Detonator” construit de Dave Kellbrick.

„Soft plastics” (plasticuri moi)

  Acestea au un succes mai mare in rindul pescarilor, poate si pentru faptul ca sunt simplu de lansat si de lucrat in apa, de fapt prin numai simpla mulinare. Datorita cozilor care intra in miscare singure la dragarea lor si datorita moliciunii plasticului constructiv (in comparatie nalucile din materiale dure, de plastic dur sau lemn) acestea prezinta avantaje. Sunt rapitori care scuipa imediat nalucile dure, dar care insa sunt mult mai dispusi sa retina si sa inghita o naluca moale.
  

Modele uzuale: „Bulldawgs” de la Musky Innovations, „Castaic Swimbaits”. Unele abia aparute, mari, sunt: „Sprog” de la Zoota Lures si „Sandra Grubs” a francezilor de la Delalande.

                          


„Pull baits” (naluci dragate)
Acestea sunt naluci mari care seamana cu „jerkbait”urile, dar care pe linga smuciturile imprimate de pescar sunt capabile de miscari proprii (datorita cozilor stil twister). Se pot lucra prin smucituri urmate de mulinari si pauze scurte.

Modele uzuale: „Fox Demon” a lui Dave Kellbrick si „Hell Tail” a lui Ace Lures.

 
                                         



„Hybrids” (hibrizi)
  Ultima serie de hibrizi aparuta este cea combinatie voblere-plasticuri moi, precum „Invader” de la Musky Innovations. Posibilitatile de lucrare a acestora sunt mai vaste: smuncite, dragate, etc.

  Un alt hibrid eficient este si „Sosy Lure” de la Delalande, care prezinta multiple articulatii si care par adevarate fiinte vii in miscare; atrag cu predilectie stiucile de dimensiuni mai mici, denumite de englezi „jacks”.

Alti hibrizi cu design similar sunt si flexibilele naluci ale lui Mike Bowen din Redditch. Aceasta serie este aproape indestructibila (ca rezistenta a materialelor) si virtual impenetrabila pentru dintii taiosi ai stiucilor.


„Bucktails” si „spinnerbaits”
  „Bucktails” au drept caracteristici constructive o paleta rotativa in fata si o coada colorata, stufoasa. Sunt naluci de suprafata si se lucreaza prin lansare si franare/mulinare in forta ca sa permita crearea unui val de suprafata pe parcursul deplasarii lor. 

  

„Spinnerbait”urile sunt de adancime, si se lucreaza prin recuperari lente ale firului si dragarea lor pe fundul apei. Sunt foarte comod de utilizat, deci.

  Modele uzuale: „Fox Viper” al lui Dave Kelbrick ca „bucktails” si „Coathangers” de la Ace Lures ca „spinnerbaits”.



„Plugs” (voblere) mari
  Acest gen de naluci este poate cel mai vast, avand la dispozitie pentru ales o bogata gama. Specificul e constituit de barbeta frontala a carei unghi de inclinatie determina adancimea de evolutie. Au corpuri flotante, grelescufundabile, flotabil-neutre, dintr-o bucata sau doua (cu articulatii) etc.

Modele uzuale, de succes: „Rapala Super Shad Rap”, „Chubby” al lui Dave Kelbrick, „Butcher Depthraider”, „Mann’s Stretch” si „Nilsmaster Invincible”.

 



Culori, modele (de imitatie)

Biban – reprezinta alegerea ce mai frecventa in cele mai multe ape;
Rosioara sau culoare Argintie – minunate pentru ape clare sau usor tulburi. De remarcat argintiul
utilizat pe conditii de vreme foarte insorita;
Portocaliu – succese foarte bune;
Rosu si Alb in combinatie – par a avea eficienta universala;
Negru – Nemaipomenite pentru pescuitul de suprafata, in special la amurg si pe intuneric;
Purpuriu – sunt favoritele pe care le garanteaza ca succes Dave Kelbrick. Sunt foarte vizibile in ape
adanci (deci recomandate).
Galbene – cu sanse universale;
Vargate sau „inflacarate” stil Firetiger – este o combinatie de galben si verde cu vergeturi negre.
Garantat productive.
Albastru si Argintiu in combinatie – bune in anumite ape, insa cu adevarat teribil de prinzatoare in altele.

                                      


Unde le gasim (nalucile)

• Harris Angling – tel. 01692 581208, website: www.harrisangling.co.uk;
• Friendly Fisherman – proprietarul Andy Lush este expert si va poate oferi sfaturi. Tel.01892 528677;
• Dave Lumb – va ofera o foarte larga gama de plasticuri moi „soft plastic” si „jerkbaits”uri artizanale, unele unicat, sau foarte greu de obtinut din alte parti. Tel. 01772 812036, website:www.dlst.co.uk;
• The Tackle Shop – al lui Neville Fickling. Tel. 01427 613002;
• Sovereign Superbaits – au cateva serii exclusive pe langa faptul ca au si o gama larga din cele uzuale. Tel. 01825 890010.

Cine le fabrica

• Fox: Serii in continua crestere, din care recomandam „Chubby Shads” si „jerkbait”urile lui Dave Kelbrick. Tel.0208 501 0921;
• Masterline: Au serie personala numita „Toothy Critter” la naluci, si drepturi de distributiea produselor Rapala in UK. Tel. 01684 292557;
• Ace Lures: e in proprietatea unor firme gigant de „flyfishing” (pescuit musca), Gordon Griffiths tackle company, si de altfel fac si strune otelite si accesorii pentru construitul artizanal al nalucilor. Tel. 02476 440859;
• Mike Bowen: face plasticuri moi. Tel.01527 452983;
• Jim McDonough: produce „Slapper” si „Glider” (sunt jerkbaituri) la comanda. Tel. 0121 705 5161;
• Loz Harrop: produce fantasticele naluci „Jackals” si „Twitchers”. Tel.01704 231532.

Autor: Adrian Avel, oct.2002

Lanseta Hakuio MTX 14 & Mulineta TK 9000

HAKUYO MTX 14 (3,90 M - 3,75 Lbs)
http://danmitranescu.ro/index.php

Modelul MTX 14 este varful de gama pentru lansetele Hakuyo.
Pe aceasta lanseta inelele , mandrina , dimensiunile cat si calitatea acestora au fost recomandate producatorului de catre Dan Mitranescu in urma mai multor teste pe blank-urile deja cunoscute de MTX.
Astfel s-a obtinut o lanseta de numai 420g cu o putere remarcabila.
Acest lucru este sustinut de rezultatele concursului " HAKUYO CASTING CUP 2012 " organizat de CS Carp Zone unde MTX14 a facut fata cu brio celor mai renumite lansete pentru distanta din pescuitul crapului , dominand podiumul la toate cele trei categorii din competitie.
Rezistenta lansetelor MTX 14 este sustinuta de cele aproximativ 2000 de blank-uri aflate pe piata de 5 ani, din care nu s-a rupt niciunul in conditii de pescuit. Acest lucru este verificat prin garantie cat si prin asigurarea varfurilor de rezerva la un pret decent ( in cazul ruperii accidentale ) .

CARACTERISTICI:
- LUNGIME : 3,90 cm .
- GREUTATE : 420 g .
- TRONSOANE : 2 .
- ACTIUNE : semirapida - 3,75 lbs .
- MATERIAL : carbon inalta densitate .
- INELE : SIC , plecare 40 mm sau 50 mm
- MANDRINA FUJI
- L.TRANSPORT : 200 cm .
- HUSA : material textil .

MULINETA HAKUYO TK 9000

http://danmitranescu.ro/index.php 

Mulineta cu baitrunner, puternica si robusta, care se comporta excelent atat in momentul lanseului cat si in drill. Aceasta este dotata cu tambur de rezerva din aluminiu (TK12000) de mare capacitate (0,45mm/400m).

-Capacitate tambur principal : 0,45mm/220m.
-Raport recuperare : 4.5:1.
-Worm Shaft.
-Anti-vibro-system.
-Manivela ergonomica din otel inox.
-Numar rulmenti : 14.
-Greutate : 850g.

Preluare de pe Pescuitul pentru toti:

În luna martie, la primul concurs de casting al anului 2012, Hakuyo MTX 14 a înregistrat rezultate fantastice, printre care și o aruncare de 180,97 metri. Caracteristicile acestei lansete, coroborate cu prețul foarte bun, au impus-o pe piața din România.

Modelul MTX 14 este vârful de gamă pentru lanstele Hakuyo. Dan Mitrănescu a recomandat producătorului caracteristicile acestui model: blank-ul, inelele și mandrina. În acest mod s-a obținut o lansetă de numai 420 de grame cu o putere remarcabilă. Hakuyo MTX sunt lansetele de care s-a vorbit mult în ultima vreme și care s-au vândut foarte bine în România. Raportul calitate-preț, unul foarte bun, a impus acest produs pe piața noastră. Lansetele sunt proiectate pentru aruncări lungi, au acțiune semi-parabolică, lungime 3,9 metri și un TC de 3,75 lbs. la concursul Hakuyo Casting Cup, desfășurat în luna martie a acestui an, MTX 14 a reușit să facă față celor mai renumite modele de lansete pentru distanță din pescuitul crapului.

La concurs au participat aruncători renumiți din România, s-a lansat și măsurat pe pământ, în condițiile în care vântul nu a bătut deloc. Producătorii susțin că din cele aproximativ 2000 de blank-uri Hakuyo vândute până în prezent nu s-a rupt niciunul în condiții de pescuit. Modelul MTX 14 este conceput pe același blank ca și cel consacrat, MTX 12. Au apărut în plus inelele SIC cu un singur picior, inelul de vârf subțire și ușor, mandrina simplificată și mai rezistentă. Stratul de lac de pe cele două tronsoane este mai discret. Aceste lucruri au diminuat serios greutatea lansetei și s-au obținut 420 de grame pentru un băț de putere.

CARACTERISTICI:
LUNGIME: 3,90 m
GREUTATE: 420 g
TRONSOANE: 2
ACȚIUNE: semiparabolică
TC: 3,75 lbs
MATERIAL: carbon, înalta densitate
INELE: SIC, plecare 40 mm, vârf 12 mm
TRANSPORT: 200 cm
HUSA: material textil