Pescuitul la Avat

  Avatul este singurul peste rapitor din familia Ciprinidelor, in lumea stintifica este cunoscut sub denumirea de Aspius aspius. Denumiri populare: arvat, fat, lup de peste, aut, vanator, vulcan, capcaun, etc.

  Pentru aceasta perioada din sezon (septembrie, octombrie si chiar noiembrie) va recomand un pescuit foarte frumos si foarte spectaculos: pescuitul la avat. Daca sunteti pescari exclusiv de placere si nu cautati cantitati si "scoatere" din peste incercati acest pescuit pe Dunare sau pe alt rau mare (Olt, Mures, Somes etc). Aici nu numai ca nu va streseaza nici un paznic cu "domnu' taxa" si cu miscatul apei dar puteti sa gasiti pe toata lungimea raurilor locuri unde sa nu va inghesuie nimeni si sa stati linistiti o zi intreaga. Nu mai spun ca pe linga avati putei sa mai "loviti" si un somn, o stiuca, o vaduvita sau o scrumbie.

  Daca alegeti Dunarea in zona de granita nu uitati sa va inregistrati la unul din pichetele de graniceri sau si mai bine sa va faceti un permis de granita.
  Avatul mananca aproape toata ziua si are un stil de viata unic printre pestii nostrii. Traieste numai in ape curate si se hraneste in special cu pesti albi de suprafata (obleti si alte natii de maruntis) pe care ii ataca cu viteza forte mare, ii izbeste cu coada si apoi urmareste pestisorii dezorientati si nauciti.   Echipamentul pe care il folositi trebuie sa fie foarte bine adaptat conditiilor de pescuit pe care le practicati.
  

Pescuitul salaului la rima serpeasca

  Salaul se pescuieste la pestisor mort sa viu si mai putin cunoscut la rima groasa denumita si rima serpeasca. Deoarece tehnica pescuitului la pestisor este tratata pe larg in cadrul articolului Pescuitul stiucii, aceasta fiind valabila si pentru salau, prezentam in continuare citeva sfaturi si observatii utile pentru pescuitul salaului la rima serpeasca:


  1. Pescuitul salaului la rima manevrata da rezultate bune cam pe tot timpul anului chiar si cind cresc apele;
  2. Materialul utilizat este practic identic cu cel folosit la tehnica pescuitului cu peste exceptind varga care trebuie sa aiba virf mai putin rigid pentru a propulsa cu suplete rima fara ca aceasta sa se rupa. Varga va avea lungime de circa 3 m, putin mai scura pentru pescuitul din barca, cu o actiune de 10-30g;
  3. Mulineta este cu tambur fix, avind o greutate de max. 350-400g, prevazuta cu circa 200 m nylon fluorescent de 0.26 mm. Recuperarea mulinetei trebuie sa fie de 75-90 cm fir/ tura. Eficacitatea optima se obtine prin evitarea oscilatiilor in timpul mulinarii, deci este recomandabila o mulineta cu cit mai multi rulmenti, bine echilibrata;
  4. Montajul se compune dintr-un forfac de 0.24 mm si 30 - 50 cm lungime. Cirligul triplu va fi nr. 6 sau 8 (functie de grosimea rimei). Forfacul va fi legat la linie printr-un virtej-agrafa nr. 2. Plumbajul va consta dintr-o alica de 8-15 g strinsa pe agrafa. O alta solutie consta in a suprima forfacul si a fixa un cirlig simplu nr. 4-8
pe ochetele agrafei lestate deja. Legati un fir de cupru pe ochetele acului si treceti firul prin rima pentru a o rigidiza;
  5. Modul de pescuit nu este complicat. Dupa lansare trebuie controlata coborirea care intinde firul intre virf si luciul apei (vezi fig. de mai jos);

Pescuitul stiucii

  Pescuitul stiucii cu peste viu
    Pescuitul stiucii cu pestisori vii se practica foarte frecvent la noi in tara datorita rezultatelor bune obtinute dar si a costului relativ scazut al acestui tip de momeala. Problema folosirii optime a cirligului in montura cu pestisor viu este cruciala in mentinerea "viului" in viata, cu mobilitate ampla, in a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de intepare. Intotdeauna alegeti acul in raport de marimea pestisorului (pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8 cm).
  Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca acul este prea protuberant fixat pe spatele pestisorului, inghititura poate fi refuzata. In cazul cirligului triplu se impune fixarea atenta a acestuia in spatele pestelui de obicei lasindu-se liber doar unul dintre cele 3 brate ale "ancorei".
Deosebit de eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu un brat, de marime adecvata, mult
mai discret pe spatele nadei cu conditia sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu cu bratele in
echer cu momeala vie este de asemenea excelenta.
  Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in pescuitul stiucii, se face in spatele capului, usor anterior innotatoarelor pectorale struna fiind scoasa in spatele aripioarei dorsale.
  Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul:
1. Se tine pestele cu capul spre noi;
2. Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac;
3. Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei dorsale pina cind ochetele iese afara;
4. Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga struna.

Pescuitul stationar al pestilor mari

  Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe fundul apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la pluta, daca respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa recunoastem ca pescuitul la pluta este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le descrie pluta.
Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort cu mult mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune, semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la pluta pasionant. Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de 4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt:

• pescuitul cu varga
• rubesiana (ce atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), 
• si pescuitul in stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime). 

 

Pescuitul la guvizi

  GUVÍD, guvizi, s.m. Nume generic dat unor specii de pești mici, cu capul mare, lățit, și cu corpul subțiat spre coadă (Gobius). ♢ Guvid mare = strunghil. – Din ngr. guvídi.

  Observ ca toata lumea este interesata in special de capturi mari. Este adevarat, satisfactiile pe care ti le ofera capturarea unui crap mai mare de 3kg (ce sa mai vorbim de un salbatic romanesc de 10kg.) sunt de neegalat (mie, cel putin, dupa mai bine de 30 ani de cind mi-a intrat aceasta boala in singe, inca imi mai danseaza genunchii charleston timp de 5-10 min. dupa ce il vad pe dinsul in juvelnic).

Ghidul Mepps al pescarului sportiv

(Info: Unicul distribuitor al produselor Mepps in Romania este firma Arrow International SRL)

Dupa cum este bine cunoscut, produsele Mepps sunt recunoscute ca fiind cele mai bune din
lume. Argumentele sunt foarte simple:

• O precizie de ceasornic: Produsele Mepps sunt realizate sub control riguros, printr-o modalitate unica, fiind singura firma din lume specializata in mecanica nautica de precizie. Produsele sunt atat de precise in scopul de a genera unde mecanice bine definite, cu o frecventa controlata si lipsita de armonice parazite.
• Rigurozitate biologica: In centre de cercetare cu cele mai mari laboratoare, Mepps impinge intotdeauna mai departe cunoasterea biologica a pestelui si, in special, a organelor sale receptoare. Astfel, produsele Mepps reproduc cu precizie gamele armonice si semnalele vizuale la care reactioneaza instinctiv pestele.
• Naluca logica: Nalucile din plastic dur sau moale, sau din balsa, trebuie sa compenseze insuficienta lor densitate prin alte piese (lest de plumb, bavete...). Produsele Mepps au o actiune optima. Cu ajutorul unui produs Mepps, puteti explora apa de suprafata sau de fund fara a fi nevoiti sa schimbati naluca. Dvs. hotarati adancimea prin inclinarea vergii si reglarea vitezei de recuperare.

Pescuitul la sheffield

  Pescari la sheffield sunt multi, dar discutiile despre aceasta stil, cel putin pana acum, s-au referit la originea termenului si nu la tehnica. Personal, nu mi-am pus nici o data problema de ce la noi ii spune sheffield in timp ce in alte parti se numeste a l'anglaise sau match. Consider ca tehnica este mai importanta decat denumirea acesteia (eu cel putin de cand o stiu i se se spune sheffield denumire acceptata si de catre AGVPS).  
  Sheffieldul se foloseste in general atunci cand este necesar pescuitul la distante mari (pana la 50-70 m) cu pluta si la adancimi ce depasesc cu mult lungimea vergii. Vergile cele mai uzuale sunt cele de tipul match de 3.9m sau 4.2m cu foarte multe inele (16-17de preferinta). Acestea permit lansari foarte precise si la distante mari, iar datorita inelelor cu picior lung nu permit lipirea firului de varga. Tot datorita lungimii destul de mari a vergilor putem avea un control foarte bun asupra plutei.

Pescuitul la chefal

 Pescuitul la mare este un gen de pescuit deosebit
de spectaculos, pe care majoritatea dintre noi avem posibilitatea sa-l practicam doar cateva zile
pe an, in special vara, in concediu pe litoral. Speciile de pesti care se pot pescui la mare sunt
numeroase. Cu toate acestea, pescuitul chefalului
este deosebit de apreciat atat datorita spectaculozitatii sale, cat si datorita valorii economice ridicate a acestei specii de peste. Pescuitul chefalului se practica atat in larg, cu barca, cat si pe tarm, in special pe diguri.
  Chefalul este un peste de culoare alba, cu solzi argintii, svelt, cu forma fusiforma. Este un peste foarte energic, cu vederea agila si se hraneste cu mici vietuitoare, moluste si pesti. In general chefalul umbla in bancuri, la adancimi variabile, in functie de marimea exemplarelor (exemplarele mici se pot observa cu usurinta in zonele de suprafata, in timp ce exemplarele mari cutreiera zonele mediane sau de fund). Nu va pot preciza care este marimea maxima pana la care poate creste un chefal dar se prind curent exemplare de 10-12 kg. Chelfalul se poate pescui tot timpul anului, rezultatele cele mai bune intregistrandu-se in perioada august-septembrie.
  In zonele de tarm, chefalul se hraneste intens in special dimineata, incepand cu orele matinale pana la orele 9.30 - 10.00 si seara dupa ora 16.00.In afara acestui interval orar capturile inregistrate au frecventa mai redusa. Pescuitul chefalului se poate face cu lanseta sau cu undita.
  
  Cu lanseta se pescuieste uzual la pluta. Fara a fi o regula, montura se prezinta ca in fig alaturata. Se recomanda ca pluta va fi suficient de mare, nu foarte grea, cu antena lunga si viu colorata
(galben, portocaliu si alb) cu corp de culoare mai inchisa pentru a evita atacurile pescarusilor care pot confunda pluta cu un
peste. Pluta va fi prevazuta la partea inferioara cu un
inel metalic bine fixat de corpul sau, inel prin care vom trece firul liniei pe care aceasta va culisa usor. Opritorul poate fi o perla din plastic fixata pe linie deasupra agrafei, cu care legam montura de
linia principala. La baza fiecarui carlig se poate monta cate o perla flotoare care va ridica carligul si-l va agita, sub actiunea curentilor de apa . In cazul apelor mai agitate (dar nu numai), se poate
pescui cu succes si cu monturi normale, la fund.
 
  Cele mai bune rezultate se obtin la pescuitul cu
taparine (vezi figura de mai jos). Taparinele sunt monturi prevazute cu mai multe carlige (5-10 carlige sau chiar mai multe), in functie de preferinta. De regula taparinele au carligele legate de linie prin cate un forfac de 3-5 cm. Pe fiecare carlig se leaga cate un mic fulg alb, preferabil de rata, la care atasam mici
materiale stralucitoare (fasii subtiri din folie argintie) pentru a ademeni pestii prin stralucirea sa (imita reflexiile solzilor pestilor). In acest caz, utilizarea altor momeli naturale nu mai este necesara.   Daca nu folosim fulgii, putem utiliza momeli naturale, cea mai eficienta fiind rama de mare. In functie de marimea medie a pestilor vizati, carligele sunt nr. 4-6. Atunci cand pescuim cu
taparina, pescuitul consta in lansari repetate si recuperari mai lente, deci este un pescuit dinamic. Lanseta este de preferinta de cel putin 3 m, ideal peste 4.5 m lungime, cu mulineta cu tambur de capacitate medie si mare.
 
  La pescuitul la fund sau cu pluta se recomanda utilizarea momelei naturale, proaspate, cele mai bune rezultate obtinandu-se
la rama de mare sau la scoica. Chefalul mic se mai prinde uneori si la miez de paine. Desi majoritatea pescarilor prefera sa pescuiasca cu rame de mare, care sunt oferite de particulari la preturi destul de ridicate, daca vizati capturile mai mari (peste 300 g/buc) personal va recomand sa folositi scoicile.
 
  Anul acesta am pescuit la chefal in zona Eforie Nord, zona digului mic (primul de la debarcader spre Belona, digul situat la 45 grade fata de linia plajei).
  In prima partida digul era plin de pescari, utilati cu lansete zdravene si cu undite lungi. Marea era destul de calma. Eu imi luasem din fuga doar o undita de 4,5 m din bambus, cu fir de 0.3 mm si carlige cu tija lunga, marimea 6. Pe la ora 16.30 am scos cateva scoici si m-am instalat intre 2 pescari, veniti de dimineata, care erau ancorati bine de doi stafilopozi, blocand accesul altor pescari pretendenti. Deoarece dotarea mea era
modesta, am fost acceptat cu usurinta sa pescuiesc "langa picioarele lor". Secretul meu era insa momeala si marimea apei. Spun secret pentru ca nu era prima data cand inregistram succese in fata altor pescari, in conditii aparent identice sau chiar defavorabile mie.
  Am pescuit pe fundul apei folosind ca momeala scoica mare (formam o biluta de cca. 3 cm diamentru, pe care nu o foloseam mai mult de 15 minute). In timp ce pescarii vecini capturau guvizi mici si chefali cat degetul, la rama de mare, spre stupoarea lor dupa numai un minut am scos un chefal de cca. 350 g. Nu a trecut un minut si scot un al doilea exemplar, identic. Aveam in acel moment cele mai frumoase capturi dintre toti iar numarul acestora avea sa cresca incat, dupa mai putin de 2 ore de pescuit, aveam peste 3 kg de chefal. Nu le-am divulgat celor din jur secretul meu dar nici nu i-am impiedicat sa ma spioneze. Unul dintre vecini a venit sa masoare apa (distanta dintre carlig si pluta), a dat langa pluta mea (ajungand pana la limita de 10-15 cm) si tot eu prindeam, spre uimirea acestora.
  Era si pentru mine o dovada in plus ca momeala joaca un rol foarte important la pescuitul chefalului. La un moment dat pescarul vecin m-a copiat intocmai, reusind sa scoata un exemplar frumos dar si ultimul deoarece nu intelesese totusi ca scoica trebuia schimbata mai des in cazul pescuitului stationar, unde aroma momelei este foarte important pentru chefal.
  Asadar, daca sunteti in concediu si vreti sa faceti o partida de pescuit chefal cat mai reusita, este bine sa tineti cont de urmatoarele observatii:

1. la pescuitul stationar, cu undita sau lanseta, folositi momeli naturale (scoici mari, proaspete) de care insa va puteti dispensa in cazul pescuitului dinamic (cazul taparinelor);
2. exemplarele mari vaneaza in zonele mai adanci;
3. unde sunt chefali mici vor veni si chefalii mari, daca apa este, evident, suficient de adanca; 
4. de cele mai multe ori este valabil principiul: momeala mare, captura mare;
5. scoica folosita trebuie sa fie proaspata si se agata in carlig de partea carnoasa, mai tare si nu se va folosi prea mult timp (max. 20 min in cazul cand pestii mici nu o toaca);
6. alegeti perioadele optime de pescuit, respectiv dimineata si seara;
7. deoarece bancurile de chefali sunt intr-o continua miscare, sonarul se poate dovedi deosebit de util (in lipsa acestuia este bine sa observam vecinii si sa vedem in ce zona s-au prins primele exemplare pentru a anticipa directia de deplasare a bancului). Daca este nevoie ne mutam si noi locul;
8. chefalul vede foarte bine asa ca este bine sa evitam sa ne agitam prea tare, mai ales cand pescuim la undita, aproape de tarm;
9. in cazul pescuitului la undita, cu momeala mare, trasatura chefalului este foarte usor de deosebit de ce a guvizilor, fiind intr-o prima faza asemanatoare cu a carasului: pluta este tremurata usor, cu tendinte repetate de a fi mai degraba ridicata decat scufundata. Nu va grabiti, acum chefalul doar adulmeca momeala. Dupa cateva tentative acesta nu se va sfii sa puna pluta pe lat si eventual s-o scufunde hotarat, moment in care nu va ramane decat sa-l scoateti din apa.

  Atentie, chefalul, pe cat de subtirel pare, pe atat de energic si alunecos este. Pe dalele sau stafilopozii acoperiti de alge se poate aluneca foarte usor daca sunt depuneri de alge umezite de apa marii. Accidentele prin alunecare (chiar daca nu sunt grave pot fi destul de neplacute) pot fi usor evitate presarand nisip in zona unde stati cu picioarele. Si nu in ultimul rand, daca aveti o partida mai putin reusita si veti prinde pui de chefal de 7-8 cm, faceti nobilul gest si lasati-l in apa pana anul viitor cand va fi suficient de mare ca sa va poata
oferi o cina pe cinste.

Dumitru Georgica Vasilati, (aug. 2002)

Clenarind la fund vara

(cu Graham Marsden)

  Termenul „clenarind” din titlul articolului va parea neuzual multor dintre dumneavoastra, insa este
perfect pentru a descrie un tip de pescuit ce altfel ar necesita doua sau trei cuvinte in „dulcea” limba
romaneasca. Asadar, noi il vom utiliza, dand cu tifla pretentiosilor „academicieni” romani care ar
stramba din nas la o asemenea adaugire la dictionarul limbii romane.

  Graham Marsden este un pescar ce pescuieste dupa „absolut tot ce inoata” in apa, cum marturiseste

chiar el insusi. De obicei, el nu pescuieste pentru clean decat pe parcursul iernii, insa astazi, fiind o
zi superba de vara, el se va abate de la „tabieturile” sale, si va incerca sa ne arate tehnica „clenaritului vara”!

  Iata mai intai cum prefera Graham sa imparta speciile vizate pe anotimpuri, considerand ca fiecare anotimp este propice numai unei (unor) anumite specii:

• primavara: lin;
• vara: crap, platica si mreana;
• toamna si iarna: stiuca si mreana;
• iarna: clean.

  Graham spune ca atunci cand pescuieste la clean vara, o face din pura pasiune, neurmarind specimene deosebite. De asemenea el considera ca cele mai potrivite momente ale zilei, dimineata devreme si seara.

  Abordarea partidei

  Abordarea partidei poate fi de doua tipuri: mobila si statica. Abordarea mobila presupune ca pescarul sa se deplaseze in permanenta de-a lungul malului, avand asupra sa doar strictul necesar de echipament, urmand sa testeze cat mai multe locuri propice pescuitului la clean.
  Abordarea statica presupune ca pescarul sa debarce pe un loc anume ales  uneori „fortat” de aglomeratia pescarilor pe malul respectiv si deci de inexistenta unui numar suficient de locuri de pescuit libere), urmand sa incerce a obtine maximul de cleni posibili de pe acel unic loc, nadind strategic si atragand pestii in
zona.

  Abordarea statica
  Indiferent de stilul de pescuit ales (pluta „stick”, pluta „waggler”, lestat sau cu naditor), cheia pescuitului de succes va fi nadirea. Atunci cand ai doar doua sau trei ore la dispozitie (cum
este si cazul diminetii sau apusului) este important sa nadesti corect... si fara pierdere de timp. In cele mai multe cazuri, nada ideala va fi constituita din viermusi (maggots) sau coconi de viermusi (casters) in combinatie cu seminte de canepa (hemp). Dar in cazurile in care nu ai la dispozitie viermusi sau coconi, poti utiliza porumb in lapte conservat (sweetcorn), cuburi foarte mici de carne de conserva (luncheon meat), pelete mici (small pellets)... in combinatie cu supernecesarele seminte de canepa (hemp). Asta nu pentru ca n-ai putea folosi nada din bucati mai mari, ci pentru ca uneori, cand nu ai pesti in zona, vei fi nevoit sa atragi pestii in zona ta, lucru ce se realizeaza perfect numai utilizand nade din particule mici ce pot forma lesne o „dara” in curentul apei, inspre aval.

  Ustensile necesare
  Strictul necesar este constituit dintr-o singura lanseta, o mulineta incarcata cu fir de aproximativ 2,7kg rezistenta (6lb.) si o montura de capat, formata dintr-un plumb culisabil, prins cu agrafa (ce va permite inlocuirea lui in orice moment pe parcursul partidei cu un cosulet naditor), un
forfac din fir de 2,2kg rezistenta (5lb.) si un carlig de marime decenta. Mai ai nevoie de un minciog
usor, un ruksack capabil sa „inghita” maruntisurile tale, o jacketa cu multe buzunarase si nada de
mai multe feluri. Poti adauga la acestea un suport pentru lanseta, o pernuta moale sau un scaunel
micut, daca doresti.

  Inceputul partidei
  Graham abordeaza locul de pescuit (sau locurile), incepand din amonte inspre aval. In acest fel el nu-si
va speria pestii prin umblatul pe mal, inainte de a lansa macar. Graham pescuieste in locuri deja stiute, testate in multi ani de pescuit, asa ca nu trebuie sa piarda timp cu depistarea lor. Pentru pescarii ce inca sunt la faza depistarii acestor locuri, Graham le propune sa cerceteze invers: mergand inspre amonte, dar cat mai discret posibil si folosindu-se de toate formele de ascunzis natural existente in zona (copaci, arbusti inalti, etc.).
  Odata zariti pestii (sau locul ce pare a fi favorabil existentei pestilor), urmeaza retragerea la distanta de mal, ocolul prin padure si instalarea in amontele acestui loc pentru inceperea partidei de pescuit.

  Nadele ce merita a fi avute la dispozitie
Acestea sunt: jumatate de paine (franzela proaspata), rame groase de brazda, melci fara cochilie (limax), carne de conserva, porumb in lapte, gogosi (coconi) de viespi, pestisori vii si lista poate continua, in ceea ce priveste cleanul. Nadele si momelile refuzate de cleni nu sunt numeroase. In timp, incercand cu toate aceste


nade, veti sti cu precizie care sunt delicatesele specifice locului pe care il vizitati ani de-a randul. Graham marturiseste ca atunci cand partida este cea de tip „mobil”, prefera painea,
ramele groase de brazda si melcii, in timp ce la partidele statice el va folosi viermusi sau coconi de viermusi. Si n-a intalnit pana acum nici un clean care sa refuze asemenea delicatese.
  





Melcii ofera adevarate SATISFACTII
  Vara, cand soarele s-a ridicat binisor deasupra capetelor noastre si pe apa limpede, melcii sunt prima optiune pentru Graham, datorita felului in care clenii se arunca asupra lor. Cei mai potriviti sunt cei mari si negri. Graham le infinge carligul de marime nr.4 la 2 cm distanta de coada si, atunci cand curentul apei ii permite, el inlatura plumbul de pe montura; melcul va avea destula greutate cat sa ofere o lansare la distanta.
  Graham va lansa in amontele locului de pescuit, lasand melcul sa se rostogoleasca pe fundul apei, in curent, pe la nasul clenilor... care nu vor rezista tentatiei de a-l infuleca. Graham nu a incetat niciodata sa se minuneze de felul violent in care clenii insfaca melcii, opunand lansetei, in primele faze, adevarate forte, caracteristice mai degraba mrenelor!
  Acelasi lucru se intampla si in cazul utilizarii ramelor groase, albicioase, de brazda, numai ca forta atacului nu va fi tot la fel de puternica. Graham recomanda ca in acest caz sa „controlati” rama prin usoare ridicari de pe fundul apei, deoarece cateodata clenii o „molfaie” secunde bune mai inainte de a o inghiti sau de a o scuipa afara... El mai recomanda sa lansam cateodata chiar pe locul unde se afla cleanul sau la mica distanta de acesta, pleoscaitul momelei in apa fiind un factor de atractie si de atac imediat din partea pestelui.
Graham isi culege melcii necesari de sub busteni daramati si de sub pietre. Apoi el ii

stocheaza intr-un tub ce contine ceva hartie de ziar umeda. Ba puteti chiar sa va construiti o minicrescatorie de melci, daca aveti unde. Într-o emisiune de televiziune dedicata pescuitului, un alt mare pescar de clean marturisea ca de cand a descoperit eficienta acestui tip de momeala (melcii) si-a creat singur o crescatorie personala si utilizeaza in exclusivitate numai acest tip de momeala... de 15 ani in continuu...

  „Da-le painea cea de toate zilele!”

 Cand pescuiesti cu paine va trebui sa lestezi usor montura. Alta data vei folosi painea doar ca metoda de a plasa o alta momeala intr-un loc greu accesibil pescuitului prin lansari (malul opus, pe sub ramuri, etc.): va puneti carligul cu viermusi (spre exemplu) pe o coaja de paine plutitoare care va pluti la suprafata pana sub ramurile copacului sau arbustului aplecat deasupra apei; odata momeala ajunsa la tinta, trageti usor firul si carligul momit va cade de pe coaja de paine in apa , la punct fix. Poti pescui si la suprafata cu doar coaja (sau miezul) infipta in carlig, dar mai intai, lanseaza cateva
bucatele ca nada ca sa-i determini pe cleni sa manance la suprafata.

   Graham isi incheie povetele prin indemnul de a ne infrupta din pescuitul cleanului fara a urmari exemplare uriase, deoarece acest gen de pescuit isi are farmecul sau propriu, aparte deoricare alt gen de pescuit!

Autor: Adrian Avel, aug. 2002

Inceput de sezon la clean

  O data cu dezghetul apelor, primavara devreme, pescarii isi fac aparitia ca niste naluci ce apar sporadic pe malul raului. Si asta pentru ca in cele cateva saptamani care ne despart de inceputul prohibitiei in apele de ses si de coline, putem incerca cu sanse destul de serioase sa "spargem gheata" si sa prindem primul clean al noului an.

  LOCURI:
  Conditiile oferite in aceasta perioada de raul din zonele submontane difera de cele oferite de raul de ses ce serpuieste lenes printre coline si face meandre largi la ses. Astfel, raul de munte este de obicei complet dezghetat, datorita curentului rapid care impiedica mentinerea ghetii, mai ales daca se nimereste sa fie mai cald vreme de cateva zile. Asa cum ne-am obisnuit deja, in ultimii ani zilele de iarna din martie-aprilie alterneaza cu cele insorite, de primavara.
  Apa este de obicei limpede si foarte scazuta, pestii vlaguiti de iarna preferand locurile adanci si cu curent mai putin vioi. Cam pe aici sta si cleanul, gasind forta sa inoate impotriva curentului si chiar sa se ridice dupa
cate o musculita, in zilele insorite si fara vant. Mai jos, spre ses, acolo unde raul isi lateste albia si isi domoleste curentul, gheata persista inca pe alocuri. Apa este in crestere, datorita topirii acestor petice de gheata, ceea ce determina o transparenta scazuta si o crestere continua a nivelului raului, premise destul de pesimiste pentru potentialii amatori de clean.
  In concluzie, pe cat posibil este bine sa incercam sa tentam cleanul pe cursul superior al raului, spre munte, acolo unde apa limpede si cu nivel constant, desi destul de scazuta, eliberata de ceva vreme de platosa de gheata, ne va rasplati eforturile cu cateva capturi. Atentie insa sa nu ne trezim ca pescuim intr-o apa cu regim de munte (in care pescuitul este interzis pana la 1 mai!).
  Deci trebuie sa ne informam in legatura cu delimitarea intre apa de munte si cea de coline. Dupa ce ne-am
convins ca vom pescui intr-o apa de coline, cautam cu predilectie picioarele podurilor, cuptoarele sapate de curent in mal, bulboanele linistite, adaposturile din spatele arborilor prabusiti in apa sau cele de dupa stancile ce bareaza curentul. Cam pe aici ar trebui sa fie si cardurile de cleni.
  De precizat ca in sectoarele de rau in care se deverseaza ape calde de la termocentrale rezultatele la pescuitul cleanului la inceput de sezon pot fi dea dreptul exceptionale !

  MOMELI:
  In aceasta perioada a anului cele mai bune rezultate se obtin folosind momeli naturale . Foarte rar putem avea muscatura la naluci, in special la voblere foarte mici sau la muste artificiale. Ne vom axa deci pe un pescuit de finete, la pluta, avand in carlig viermi sau carabete (momeli redutabile pentru pescuitul cleanului in ape reci si limpezi), iar in conditii de apa tulbure (in general in raul de ses), vom pune in carlig o mica rama de gunoi. Pe apa limpede, unii pescari pun in carlig in aceasta perioada un mic pestisor (3-4 cm), fie el boistean, oblete sau porcusor. Altii prefera o momeala mult mai la indemana, miezul de paine alba, inmuiat in apa si apoi framantat.

  NADIREA:
  Este foarte indicata, mai ales daca pescuim cu viermi sau miez de paine. Astfel, pentru cazul in care pescuim cu miez de paine, o nadire cu paine este suficienta. In schimb pentru pescuitul cu viermusi este indicat sa folosim o nada pe care o preparam pe malul apei (in componenta ei intrand pesmet, faina de carne, putin lapte praf) si careia ii adaugam ceva viemusi.
  Chiar daca nu avem muscatura, este indicat sa nadim destul de des si in cantitati mici. Daca insa avem muscatura, aruncam o "nuca" de nada si apoi lansam si montura cu pluta, care sa fie purtata de curentul usor imediat in urma nadei. Prastia pentru nadire se dovedeste utila mai ales daca raul este lat si locurile bune sunt la distanta mare de mal.

  USTENSILE:
Folosim o lanseta fina (sheffield) de 4-4,2 m, care va lansa cu minim de efort din partea pescarului o montura fina, compusa dintr-o pluta cu portanta de 1,5 - 2 g (chiar mai mult, daca vrem sa pescuim la distanta mare), cu plumbaj alcatuit dintr-o oliva si o alica opritor; firul de pe mulineta va fi de 0,14 mm, iar struna de 0,12 mm, avand legat un carlig din sarma fina, dar rezistenta, nr. 12-14.
  Pentru raurile inguste sau in locurile presarate cu obstacole acvatice mai utila se dovedeste a fi o varga "fixa" de 4-5 m lungime, usoara, care ne va ajuta sa controlam mai bine linurile din spatele acestora. In acest caz pluta va fi usoara si echilibrata "la rasul" apei. Nu vom uita minciogul acasa, caci surprizele placute sunt oricand posibile!

  TEHNICA PESCUITULUI:
  Alegem locurile descrise mai sus, lansam cateva "nuci" de nada, reglam pluta la o adancime care sa permita momelii sa se mentina la aproximativ o palma de fundul apei, pe vreme calda chiar mai spre suprafata.  
  Tinand cont de faptul ca apa este destul de scazuta si limpede, vom incerca sa ramanem camuflati si sa plasam momeala fara prea mult zgomot. Discutiile cu tovarasii de pescuit le vom lasa pe mai tarziu, acum ne vom rezuma la a fi linistiti si a controla cu momeala locurile bune. Daca nu avem nici un rezultat dupa nadirea de apel si cateva zeci de "curgeri" ale monturii departe, spre aval, vom schimba locul de pescuit. Uneori, pe
raul din zona submontana, intre locurile de pescuit la clean este distanta de un sfert de ora de mers intins.
  Deci imbracamintea comoda si bocancii de calitate ne vor face viata mai usoara. Fir intins la cleni de primavara! Iar daca nu veti prinde, nu fiti tristi! Veti ramane cu bucuria ca ati revazut raul de care va leaga atatea amintiri.

Autor: Bogdan Cristescu, martie 2001

Pescuit la somn

  Pescuitul somnului este foarte indragit de numerosi pescari datorita, poate in primul rand, misterului care pluteste in jurul acestui peste. Nu de putine ori capturile de somn sunt dea dreptul spectaculoase, fiind capturate in ultimii ani exemplare de somn ce depasesc 45 kg.
  O astfel de captura record a fost inregistrata in lacul Fundeni Frunzanesti, captura care a castigat trofeul
Carligul de Aur acum cativa ani. Cea mai importanta captura (la pescuit sportiv) se pare ca provine tot din acea balta si are in jur de 65 kg. Din relatarile locuitorilor comunei Fundeni, balta are in prezent exemplare foarte mari de somn, unele care ar putea depasi 80-90 kg. Pe inserate, cand localnicii vin pe malul baltii sa-si
cheme orataniile (rate si gaste) de pe luciul apei, multi au asistat la adevarate vanatori duse de monstrii adancurilor care faceau sa dipara uneori 2-3 rate in cateva clipe, sub privirile neputincioase ale stapanilor.
 Marele avantaj al acestor monstri il constituie stufurile plutitoare din aceste balti, adevarate fortarete pentru somni in campaniile de recoltare a pestelui.
  Pescuitul somnului da rezultate remarcabile noaptea, in special in intervalele orare 20.00 - 24.00
respectiv 03.00 - 06.00. Recunoscut ca sanitar al baltilor, somnul este atras de carnea usor alterata; ficatul de porc si intestinele de pasare sunt cel mai des utilizate ca momeli. De cele mai multe ori principiul "momeala mare-captura mare" este respectat. Pentru exemplarele de 10-15 kg rezultate bune se obtin si cu brotacei.
  Carligul folosit (simplu sau triplu) trebuie sa fie mare si rezistent, somnul avand gura larga, lacomia acestuia facand ca prada sa fie inghitita cu totul. Somnul este atras de sunetele joase, pescarii lipoveni utilizand in acest sens o uneala numita clonc, de forma unei linguri incovoiate care prin lovirea de luciul apei produce un zgomot asemenator cu cel al destuparii unei sticle de sampanie. Undele de frecventa joasa, chiar de intensitate mica, au proprietatea ca se pot propaga la distante mari si sunt foarte provocatoare pentru somnii uriasi. Am vazut constructii artizanale de generatoare de sunete de joasa frecventa, utilizate pe post de greutate, care au dat rezultate remarcabile la ademenirea somnilor.
  Difuzorul utilizat este de constructie speciala (are diametrul mic dar poate genera sunete de joasa frecventa). Acesta este conectat la un generator elecronic de frecventa joasa (max. 150 Hz).
  Firul utilizat pentru prinderea somnului trebuie sa fie rezistent. Pentru exemplarele mari se utilizeaza fire de 0.4-0.6 mm sau chiar mai mult. Firele textile sunt din ce in ce mai preferate la pescuitul exemplarelor mari.
 Varga trebuie sa fie rezistenta (actiune 100-300g) iar mulineta trebuie sa fie masiva, cu un angrenaj deosebit de rezistent.
  In rest, pescuitul somnului nu necesita o tehnica prea sofisticata, fiind asemanatoare cu cea a pescuitului la crap. Singurul lucru pe care este bine sa-l retineti este acela ca, deseori, somnul agatat se ascunde dupa obstacole sau intra sub stuf, de unde nu-l veti mai scoate; din primul moment al agatarii somnul trebuie manevrat cu atentie.
  Un alt aspect interesant este acela ca somnul odata intepat lupta cu indarjire iar cand simte ca este invins se
baga in namol luand forma de secera. Daca fundul baltii este malos atunci este greu sa-l convingeti
sa plece. Exemplarele mai mici sunt trase ca un galos; cele mari insa... pot ramane acolo. Unii pescari, inzestrati cu barca, pleaca pe fir incercand sa determine pestele sa se ridice din namol. De cele mai multe ori ramanem cu impresia ca firul este agatat.
  O tehnica mai putin cunoscuta de pescari este aceea ca somnul "ancorat" in namol poate fi usor scos la plimbare tensionand firul dupa care il vom ciupi precum coarda unui pian. Vibratiile inalte produse de aceasta manevra deranjeaza foarte tare pestele scotandu-l din namol fara mult efort.
  Somnul mai musca bine si la rama alba de pamant (buchet de rame) preferand si buchetul de virmusi si uneori chiar si mamaliga. Acest din urma caz este relativ rar; in multe situatii mamaliga era inghitita de un carasel care devenea la randul lui momeala pentru somn.
  In apele curgatoare (Dunare in speta), latura de peste rapitor a somnului este mult mai pronuntata. Aici se pot prinde exemplare frumoase la naluci. Somnul se gaseste foarte des sub straturi foarte mari de apa; atunci trebuie alese nalucile cele mai mari si mai grele: MUSKY KILLER, GIANT KILLER, GIANT LUSOX, SYCLOPS 3 (lipiti doua palete No. 3 sau luati modelul din plumb pentru mare).
  Ca perioada optima de pescuit la somn, statisticile personale sau ale unor publicatii de specialitate indica perioada de inceput si de sfarsit de vara. Randamentul maxim este dat in luna iunie, mai ales perioada 15-30
iunie, in functie de factorii climatici aceasta extinzandu-se pana la jumatatea lunii iulie. Hrana din abundenta, dupa perioadele de hibernare din iarna si de reproducere din primavara, face ca somnul sa fie lacom si foarte activ. In lacul Frunzanesti (bazinul 2) pescari nesportivi au avut in perioada mentionata partide in care au capturat cu lanseta pana la 60 de exemplare de somn pe seara, in greutate de 0.5-12 kg/buc..
  Tehnica de pescuit la somn este in general simpla si poate fi dobandita usor intr-o singura partida de
pescuit. Secretul la pescuitul somnului este sa nu va grabiti sa intepati pestele decat cand acesta
trage hotarat.

Dumitru Georgica Vasilati, martie 2001

In cautarea regelui clean

  In alte tari exista multe cluburi destinate unui grup de pescari care pescuiesc la un anumit tip de peste. Cu siguranta ca as fi un membru onorific al unui club al pescuitului cleanului, daca s-ar infiinta asa ceva in
Romania.
  Pescuiesc la clean de multi ani si niciodata n-as
putea sa ma despart de adevaratele satisfactii pescaresti pe care mi le ofera acest pescuit deosebit. Pentru orice pescar sibian, Oltul este un adevarat rai pescaresc prin multitudinea de peste ce a aparut in ultimii ani; in  barajele existente, cleanul cu siguranta s-a adaptat foarte bine acestor "convietuiri ale omului cu natura". Exista o vorba din batrani, stiuta de pescari, ca "cleanul are un ochi pe fiecare solz", si bine zice vorba ... ca cel mai important secret in pescuitul acestui deosebit peste este linistea desavarsita deoarece cleanul "se sperie si de umbra sa "fugind si ascunzandu-se chiar si atunci cand un norisor acopera soarele. Si aceasta frica creste odata cu varsta, facand din prinderea exemplarelor batrane o adevarata arta.
  Deci, apropierea de locul ales, in care banuim ca se ascunde cleanul, constituie un prim pas spre reusita si aici fac o paranteza deoarece si locul ales constituie un lucru deosebit de important. Pe Olt acest loc este ales in functie de nivelul apei, in functie de anotimp, an secetos sau ploios, schimbarile din atmosfera si doar un
pescar care a petrecut multe ore pe malul apei va stii cu siguranta locurile unde vaneaza sau se odihneste cleanul.
  Metodele de pescuit difera si ele in functie de conditile de mai sus si aici pescarii s-au impartit cam in doua categorii :

• cei care dau la momelile traditionale naturale si 
• cei care dau numai cu momeli artificiale. 

  Eu vreau sa ma opresc asupra unei metode care imi da de cele mai multe ori satisfactii nebanuite si anume pescuitul cu vobler plutitor, "topwater". Totul a pornit de la faptul ca am avut adevarate atacuri foarte spectaculoase la "dopul" pe care il foloseam cand pescuiam la musca artificiala cu buldo. Am spus bine "dopul" pentru ca eu folosesc in loc de buldo de plastic, care se gaseste in comert, un dop de pluta de la o sticla de vin, binenteles rotunjit la capete si ingreunat la unul din ele. Avand aceste atacuri aproape mereu cand dadeam la musca in felul acesta, m-am tot gandit sa pun in loc de buldo un vobler plutitor sau ceva care sa imite un soricel sau ceva asemanator.



  Astfel am cumparat un wobler mare, din acelea care stau pe rafturile magazinelor de specialiatate si nu
sunt cumparate de nimeni. I-am taiat barbeta si l-am gaurit un pic in fata, ca sa pot baga firul.   Atacurile au fost nenumarate si spectaculoase, astfel incat m-am hotarat sa renunt la mustele artificiale deoarece prindeam doar exemplare mici.
  Si astfel am descoperit un pescuit in care prindeam doar exemplare de peste 600g, cel mai mare a fost de 1,6 kg. Pescuiam deasupra repezisurilor, acolo unde curentul este mai puternic si atacul se producea atunci cand voblerul era luat de current, chiar cand cleanu credea ca "soricelul" ii scapa. Atacul este puternic si spectaculos si iti da o nebanuita satisfactie.
  Dintre atacurile pe care le-am avut din partea "D'lui Avat", unele erau lovituri cu coada, din care nu am reusit sa pacalesc nici unul; poate in viitor ... Avatul are un ritual in a ataca bancurile de obleti: intra puternic intre ei si loveste cu coada dupa care se intoarce si ii mananca pe cei ametiti. Recomand acest pescuit tutoror amatorilor de pescuit la clean si ii invit sa incerce cu incredere aceasta metoda si cu siguranta vor avea satisfactii nebanuite.

  Fir Intins

Autor: Stefan Florea, iulie 2001

Auzul si vazul pestilor

  De multe ori avem surpriza sa fim atentionati de pescari sa nu facem zgomot sau sa ne ferim sa nu fim vazuti de pesti. Daca noi vedem un peste, ne vede oare si el pe noi ?

  Vizibilitatea in apa depinde de transparenta acesteia. Primavara, cand razele soarelui incep sa patrunda mai adanc in apa, se dezvolta numeroase specii de microorganisme si plante care coloreaza apa intr-un verde cenusiu care reduce vizibilitatea. Din acest motiv, pestii in general sunt miopi, neavand nevoie sa vada la distante mari. 

  Intr-o apa limpede, distanta la care poate sa vada un peste poate sa varieze intre 6-8 m. Odata ce apa isi pierde din limpezime aceasta distanta nu depaseste 1-2 m fiind distinse doar formele. Pe de alta parte este cunoscut ca diferenta de densitate dintre aer si apa este foarte mare, aparand fenomenul de refractie ce micsoreaza unghiul optic; astfel corpurile aflate pe mal se vad din apa cu circa 30 % mai mici. De remarcat ca pestele sesizeaza mai degraba corpurile aflate in miscare decat pe cele stationare datorita acuitatii vizuale scazute a acestora, mai ales pe timpul verii. 

  

  Cat ii priveste pe oameni, obstacolele date de interfata apa-aer si reflexiile puternice ale luminii pe aceasta pot fi depasite intr-o oarecare masura folosind ochelarii polaroizi, care au lentilele special tratate astfel incat sa permita separarea si filtrarea razelor solare polarizate vertical si orizontal, reducand de regula componenta verticala. Verificarea acestor ochelari se poate face simplu privind un afisaj cu cristale lichide, observandu-se

disparitia imaginii prin rotirea ceasului cu 90 grade intr-un plan normal la directia privirii. 

  Trebuie sa subliniem ca anumite specii de pesti sunt nyctalopi (somn, platica, salau...), care pot sa vada bine si in ape intunecate. O acuitate vizuala mai buna o au pestii rapitori, mai ales cei ce vaneaza in ape transparente. Recordul, la capitolul acuitate vizuala, il detine cleanul in apele limpezi.

  Concluzia finala este aceea ca pestele nu poate vedea un pescar la distante de peste 7-8m, aflat pe mal, nefiind necesara camuflarea speciala a acestora. Pentru pescuitul in ape limpezi, mai ales la clean, camuflajul se poate dovedi foarte util.

  Daca pestii nu vad foarte bine inseamna ca au auzul dezvoltat ? Ei comunica prin infrasunete si ultrasunete. Sunt numeroase speciile de pesti care sunt atrase de zgomote de anumite frecvente (cloncul pentru somn). Acest mod de a comunica este foarte interesant dar putin studiat. Orice studiu privind auzul pestilor trebuie sa aiba in vedere diferenta dintre viteza sunetului in apa si respectiv in aer, aflate intr-un
raport de 4:1. 

  Tinand cont de interfata apa-aer care actioneaza ca un reflector, s-a constatat ca, atunci cand vorbim, energia vibratiilor (sunetul) se pierde intr-o mare masura fiind tranformate in unde de suprafata si nu transversale (care ajung la peste). Din acest motiv pestii nu ne aud cand vorbim. In contrast cu acest lucru, sunetul produs prin lovirea unor obiecte aflate in apa (barca, suportul pentru lansete, trantirea pe mal a unor obiecte grele) sunt percepute mult mai usor de pestii aflati uneori la distante mari datorita vitezei mari de propagare a sunetului in apa. Multi pescari nu au sesizat diferenta, considerand ca atunci cand vorbesc pe ton normal fug pestii, ceea ce este de cele mai multe ori gresit.

Dumitru Georgica, mai 2001

Nade si momeli

 Dupa cum am vazut in celelalte doua capitolele dedicate pescuitului crapului, crapii sunt omnivori si au preferinte alimentare in functie de sezon. De la aceasta regula face exceptie: 

• Amurul, acesta avand predilectie pentru hrana de natura vegetala. 
• Tot in categoria exceptiilor mai fac parte Fitofagul si Novacul (crapi chinezesti) care consuma numai plancton de natura vegetala respectiv animala, acestia neputand fi capturati prin mijloace specifice pescuitului sportiv decat in mod accidental motiv pentru care nu vom insista prea mult asupra lor.

  Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite, de regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. intregi sau macinate), aluat, arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame, viermusi albi.

  Nada este bine sa fie aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator. Intotdeauna trebuie avut in vedere ca nada sa fie aleasa cu grija in functie de sezon, de caracteristicile lacului, de hrana naturala oferita de lacul in cauza.

  Momeala are rolul de a atrage pestele si de al determina sa inghita acul. Aceasta este fixata
prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori "fir de par", sau se fixeaza direct pe ac. La fel
ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit, de caracteristicile lacului si
de hrana naturala oferita de lac.

  Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PHul apei joaca un rol important in alegerea sau prepararea nadei optime:

• Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana, nadele bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele "sarace", pe baza de gris, cu o aroma simpla ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o aroma si putin ulei volatil devine usor acida. 
• Intr-o apa cu PHul 7-7.5 aceasta diferenta prezinta interes pentru crap. 
• In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat mai ales pentru momeala, cazul reprezentativ buletele.

  Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima "la ochi": 

• o apa cu alge pline de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. 
• Din contra, in cazul unei ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana. In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina animala (de oase), vitamine. 

  Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta interes deosebit pentru crap. Am facut un experiment in cateva randuri:

1. intr-o balta cu apa cu PH ridicat, am pescuit in conditii identice cu un bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in favoarea buletelui simplu a demonstrat teoria PHului.
2. Cu ani in urma un pescar mai in varsta a pescuit langa mine folosind ca nada mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga speciala, indulcita, colorata si aromata. Numai ca mamaliga mea mi-a adus un crap de 1 kg pe cand vecinului, om simplu de tara, i-a adus 3 bucati la 3-8kg/buc..

  Momelile si nadele pentru pescuitul crapului se impart in doua grupe importante, conform
prezentarii din tabelul urmator:

  Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia dintre o momeala vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul cu rama sau viermusi) si uneori rame si viermusi impreuna.

  Asa cum s-a amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de caracteristicile lacului (hrana naturala, PHul apei, natura fundului bazinului, hidrodinamica apei...) respectiv de anotimpul in care pescuim.  Niciodata nu vom obtine satisfactii daca nu tinem cont de aceste observatii.

 In continuare vom prezenta cateva retete de preparare/conservare a principalelor momeli de origine vegetala.

Porumbul
  Este, prin excelenta, cea mai raspandita momeala pentru crap avand in acelasi timp si o eficacitate extrem de ridicata. Pe langa faptul ca porumbul este preferat de toti crapii, pretul acestuia este foarte redus iar utilizarea sa ca  momeala este cat se poate de simpla. Porumbul se poate folosi in forma naturala (porumb de lapte sau uscat) sau prelucrat prin fierbere/conservare.
  Porumbul crud (de lapte) este foarte eficient si se poate procura in perioada iulie-august, perioada de la formarea bobului si pana la uscare. Pentru a avea la dispozitie porumb crud si in alt sezon decat cel al verii, se colecteaza boabele crude si apoi se conserva prin congelare.

  Porumbul uscat este foarte eficient in special in cazul exemplarelor medii si mari de crap. Acesta se poate fixa de carlig cu ajutorul unui fir subtire ("fir de par") trecut prin boaba gaurita, operatiune care necesita ceva experienta si rabdare. Operatia este mult simplificata daca boaba este fiarta; insirarea boabelor fierte pe "firul de par" (fir de nylon, ata, par de cal ...) se poate face rapid, cu un ac simplu de cusut. 

  Porumbul fiert mai prezinta avantajul ca se poate fixa direct in carligul de pescuit. Prin adaugarea unei arome in apa, in timpul fierberii sau conservarii, porumbul devine o momeala foarte atractiva pentru crap.
Porumb fiert, gata preparat, puteti cumpara direct din magazinele de specialitate. Oferta este deosebit de generoasa fiind comercializate conserve cu diferite arome: de miere, de vanilie, de anason, de ciocolata etc.   Cel mai eficient, dupa parerea multor pescari cu experienta, ar fi porumbul cu aroma de anason. Dar ce facem daca dorim sa folosim cantitati mai mari de porumb fiert ca nada in amestec cu alte ingrediente ? Costurile ar putea sa fie mult mai ridicate ! Solutia ar fi sa-l preparam chiar noi.

  O reteta de mare succes in prepararea boabelor de porumb fiert este urmatoarea: se sorteaza
boabele de porumb cu ajutorul unei site. Boabele sortate se pun intr-un vas, de preferinta din inox. Peste boabe se adauga apa, in cantitate cam de doua ori cat cea de boabe. Pentru a creste atractivitatea boabelor se pot adauga si o serie de arome sub forma de uleiuri volatile sau plante aromate (seminte de canepa, anason ... ) adaugate in timpul fierberii. Este bine sa adaugam si putina miere sau zahar in apa in care fierbe porumbul. Boabele se fierb la foc mic timp de cca. 1 1/2 pana la 2 ore, in vasul permanent acoperit. Dupa acest timp se opreste focul lasand boabele sa se raceasca odata cu apa. In acest fel boabele fierte se umfla fara sa se sparga. 

 Boabele "explodate" nu se folosesc la pescuitul crapului dar pot servi ca nada sau momeala pentru platica, babusca si caras. Ca arome pot fi folosite uleiurile volatile, Scopex, Aromex, mierea etc. Nu exista restrictii din punct de vedere al soiului de porumb folosit ca momeala insa eu prefer soiul de porumb "mocanesc" care
prezinta o boaba neteda, lucioasa, de culoare rosiatica si care prin fierbere se umfla bine fara sa crape. 

  In alte tari creste un soi de porumb cu boaba uriasa, foarte bun pentru pescuit si care se comercializeaza si la noi sub forma de conserve. 

  De retinut ca atunci cand boabele se pun direct in carlig: 

• numarul optim de boabe prinse in carlig este de 2-3, in functie de marimea acestora si de numarul carligului (deschiderea sa); intotdeauna trebuie sa retinem ca varful carligului trebuie sa fie liber, putin iesit din ultima boaba, altfel existand pericolul ca boabele sa impiedice carligul sa intepe pestele. Carligele se vor lega de linie cu fir textil de 0.2-0.25 mm grosime si o lungime de circa 10 cm lungime.
•  Pe firul textil se pot insera inca 3-5 boabe, alaturi de cele prinse in carlig. De retinut ca primavara, la pescuitul ciortanului, se pot obtine rezultate superioare daca boabele sunt decorticate (se indeparteaza coaja).

  Ca nada de o eficienta extraordinara mentionam boabele de porumb prajite in emulsii cu ulei de usturoi, care atrag si mentin pe loc si pe cei mai pretentiosi crapi. Acest tip de nada este mai putin cunoscuta si utilizata de catre pescari.

  
Graul
  Este o samanta excelenta, foarte eficienta pentru crapi, desi adesea omisa de crapisti. Este foarte eficienta in special primavara, cand crapii prefera alimentele mici si moi. Nadirea cu grau, fiert sau nu, atrage si pesti mai mici care sunt urmati de crapi. Zgomotul de la impactul boabelor de grau cu apa atrage si  stimuleaza crapii din zona. Singurul dezavantaj este ca graul atrage foarte multa albitura, care uneori ne sacaie prea mult.

Cartoful
  Este o momeala care, sub forma de cubulete de diferite marimi si conservate in saramura, ne poate aduce capturi impresionante, in special cand celelalte momeli (porumb, bulete...) nu dau roade. Totusi, nu recomandam cartoful ca o momeala foarte eficienta ci mai degraba ca o alternativa pentru perioadele cand crapii nu consuma momelile traditionale.

Buletele (Boiles)

  Fara indoiala, buletele reprezinta cea mai complexa momeala utilizata la pescuitul crapului, putand avea o gama foarte larga de marimi, culori, gust, miros si chiar densitate, caracteristici care
nu pot fi obtinute la alte tipuri de momeli, cum ar fi semintele, de exemplu. O caracteristica foarte importanta a buletelor este aceea de a permite alegerea selectiva a speciilor de pesti pe care dorim
sa-i pescuim, evitand astfel trasaturile sacaietoare ale altor "nepoftiti" (platica, carasul...). Si ca sa reamintim ca o momeala buna trebuie sa fie usor de digerat, buletele este realizat pe baza de paste fainoase, preparate prin fierbere, deci usor digerabile. Astfel, un bulet realizat dintr-un aluat bun va fi digerat in maximum 3 ore fata de unul cu componente brute (seminte) care poate necesita un timp de circa 5-6 ore pentru o digerare completa, ciclul de hranire fiind redus in primul caz la jumatate, iar crapul va manca mai des. O alta caracteristica importanta a buletelor este consistenta. Se considera ca un bulete de calitate trebuie sa aiba o consistenta care sa-i asigure o rezistenta corespunzatoare in timpul lansarii si sa reziste in apa mult timp, fara a se inmuia si apoi dezintegra in apa; cand crapul musca buletele, acestea trebuie sa se sparga fara efort prea
mare, moment in care se elibereaza un norisor de arome ce nu-i va permite crapului sa plece fara a consuma momeala.
  Primavara, buletele pot fi ceva mai moi. Alegerea compozitiei optime a buletelui trebuie sa se faca in functie de sezon, de PHul apei, de specia de crap urmarita etc.
  Principalele ingrediente ale buletelor sunt, in ordinea preferintelor:

• faina de soia, 
• faina de orez, 
• proteinele de lapte, 
• faina de peste, 
• faina de grau, 
• faina de porumb etc.. 

  Soia si faina de peste proaspata dau rezultatul cel mai spectaculos aproape pentru toate speciile de crap. Pentru a usura realizarea buletelor se pot utiliza cu mare succes amestecurile STAR BAITS care permit obtinerea oricarui tip de bulete. Cele mai bune rezultate am obtinut cu Protein Mix si Fish Mix, proportia celor doua componente fiind variabila de la un anotimp la altul. Aceste amestecuri contin printre altele si elemente solubile care sporesc atractivitatea momelei, similar aromelor. O remarca foarte importanta este ca buletele trebuie sa fie proaspete pentru a da rezultatul scontat, adica marele crap. Un bulete vechi este deseori ocolit de crapii experimentati.
  

  In continuare va prezentam urmatoarele retete de bulete, preluate din literatura de specialitate si incercate de noi cu succes in decursul ultimilor doi ani. Desi pregatirea prin mijloace proprii a buletelor nu este prea simpla, marele avantaj consta in prospetimea garantata a acestora.

  Obs: toate semintele si germenii mentionati in retetele de mai sus se macina inainte de prepararea aluatului. La un kg de mixtura se adauga de la 5 la 10 oua proaspete. 

  

  Modul de preparare este urmatorul: se amesteca ingredientele timp de 15-20 min. dupa care se lasa aluatul la dospit tot cam 15-20 min.. Acesta trebuie sa aiba o consistenta nu prea moale dar nici prea dura si nu trebuie sa fie lipicios.
  Dupa aceasta operatie are loc modelarea buletelor fie manual, similar
prepararii perisoarelor, fie cu ajutorul unor forme speciale similare celor
prezentate in figura alaturata. Buletele se fierb si apoi se aseaza pe o panza
pentru a se usca. Marimea buletelor variaza de la 8 mm (microbulete) la 35 mm (bulete Jumbo).
  Cele mai spectaculoase capturi au fost prinse, in cele mai multe cazuri, cu ajutorul buletelor medii 18-20 mm care se pot lega de carlig (1 sau 2 bucati) cu ajutorul unui fir ca in figura alaturata. 

  Firul  utilizat poate fi un fir dentar. In cazul buletelor foarte mari, frecvent au loc rateuri datorita "mascarii" carligului de catre bulete.
  Pentru a realiza bulete aromate, gama de arome Star Baits este foarte potrivita.  De mentionat ca atunci cand buletele simple nu dau rezultate, se recomanda utilizarea aromelor in combinatie cu solventi, acizi organici, aldehide de fructe. 

  Inainte de lansare, dupa caz, putem folosi aromele tip spray. Cand nada este aruncata in cantitati mici se recomanda supradozarea buletelor cu arome. Daca nadim din abundenta atunci vom fi mai economi cu aromele. 

  Ori de cate ori avem ocazia, nu trebuie sa omitem din reteta si o mica doza de zahar, ca atractant. Rezultate remarcabile putem obtine adaugand la reteta: 

• uleiuri volatile de usturoi (foarte eficient), 
• coriandru, 
• canepa, 
• anason, 
• chimen, 
• menta, 
• lamaie. 
• Uleiurile pure precum Complex Oil sunt de asemenea destul de eficiente. 

  Uleiurile se introduc in compozitia aluatului, la preparare, sau se pot folosi la umectarea buletelor inainte de lansare. Tensiunea superficiala foarte mare face ca uleiurile sa fie absorbite foarte rapid in masa buletelor. Trebuie mentionat ca uleiurile volatile sunt foarte concentrate astfel ca poate fi suficienta pentru aromare si o cantitate echivalenta cu 3-4 picaturi/kg de aluat. In literatura de specialitate straina se mentioneaza cazul unui campion mondial de pescuit la crap care umecta buletele in tuica naturala. Se pare ca aroma alcolului, in general, este agreata de crap; totodata, alcolul (tuica) favorizeaza descompunerea lenta a stratului superficial al buletelui care difuzeaza lent in apa atragand pestii. In lipsa uleiurilor putem folosi si ierburile si semintele aromatice. 

  Personal folosesc cu bune rezultate leusteanul, anasonul, coriandrul, menta, seminte de canepa. Reamintim ca, in apele foarte bogate in hrana, buletele simple pot fi uneori mult mai eficace decat cele puternic aromate.

  

  Culoarea buletelor nu este esentiala dar este bine sa fie in ton cu aroma (bulete cu miros de peste - culoare
maro etc.). In apele intunecate culorile deschise pot da rezultate bune. 

  O categorie aparte de bulete o reprezinta buletele solubile. Acestea se folosesc cu randament bun primavara si iarna; vara sunt la fel de preferate dar atrag "albitura" care le pot consuma inainte de venirea
crapilor. Buletele solubile se pot prepara din acelasi aluat ca si celelalte dar uscate, fara a fi fierte sau, dupa preferinta, se pot fierbe cel mult 1-3 minute. Pentru cele nefierte, in reteta oualele se inlocuiesc cu lapte praf.    

  Atentie ! Aceste bulete pot da rezultate satisfacatoare si bune la pescuitul fitofagului (in special crapul Novac).

  

  In cazul lacurilor cu fundul acoperit de vegetatie sau cu strat gros de noroi, utilizarea unor
bulete flotante, plutitoare, poate fi salvatoare. Acestea se realizeaza in conditii mai speciale utilizand mixturi cu granulatie fina, bogate in proteine de lapte. Mix Flottant Star Baits si Protein Mix, cernute fin, reprezinta varianta cea mai indicata. Buletele flotante bine realizate pot rezista in apa si 24 de ore. Dupa caz, buletele flotante pot fi incarcate cu mici fire de plumb astfel incat densitatea echivalenta sa fie apropiata sau putin mai mare decat cea a apei.
  

  In continuare prezentam doua retete de bulete clasice, apartinand unor campioni mondiali de
pescuit la crap, retete care au la baza produsele firmei Sensas.

  Primavara putem folosi reteta de toamna dar fara fierbere, ci doar uscare 5 zile in aer liber. In ultima instanta, cand nu reusim sa realizam un bulete de calitate, sau cand timpul nu este generos cu noi, putem achizitiona buletele din comert. Rezultatele cele mai bune le-am inregistrat cu buletele produse de Sensas, cu conditia ca acestea sa nu fie prea vechi.
  Ca un ultim sfat, retetele recomandate de noi sunt verificate cu bune rezultate pe balti din zona Bucurestiului dar suntem convinsi ca pot fi imaginate mult mai multe combinatii, unele poate chiar mai eficiente, totul depinzand de inspiratia fiecaruia.

  Mamaliga
  Mamaliga este nada/momeala cu cea mai larga utilizare in pescuitul sportiv. Aprecierea acestei nade se datoreaza in primul rand usurintei cu care este realizata dar si rezultatelor remarcabile obtinute in pescuitul mai multor specii de pesti dintre care amintim carasul, platica, albitura si nu in ultimul rand crapul.

  Mamaliga pentru nada
  Pentru a pregati o mamaliga pentru nadire nu avem nevoie decat de malai, de preferat extra, si de apa. Se pune apa la fiert intr-un tuci de fonta, cu 2-3 maini de malai in ea si se lasa la fiert pana da in clocot. Apoi adaugam cam jumatate din cantitatea de malai necesara, ajustandu-se cantitatea de apa astfel incat compozitia sa fie putin vascoasa. Dupa caz, vom adauga colorant alimentar rosu sau galben (sofran), arome, indulcitor (zahar, miere), seminte de in, floarea soarelui etc., prajite si macinate. Se amesteca cat mai des pana cand compozitia este bine fiarta. 

 In continuare vom adauga treptat si vom amesteca bine si restul de malai pana se obtine mamaliga de consistenta dorita. Mamaliga se va rasturna pe un capac de lemn avand grija sa nu cada coaja arsa si afumata, formata pe fundul tuciului. Mamaliga astfel obtinuta se poate folosi cu succes ca nada pusa pe arc, fiind in acelasi timp si balast, sau poate fi aruncata in zona de pescuit cu ajutorul unei prastii. Reteta poate fi
adaptata in functie de inventivitatea fiecaruia. 

  

  Unii pescari adauga in continutul nadei si mici cantitati de gainat de pasare (de gaina). Se pare ca mirosul acestuia atrage foarte bine crapul, in special pe cel romanesc. Uleiurile volatile de usturoi, o picatura, maxim doua, sunt de asemenea foarte eficiente.

  Mamaliga pentru momeala (patratica)
  Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin reteta de mai sus, mamaliga pentru patratica, folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie prea dura insa trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul lanseului si, dupa aceea, timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea ce este total insuficient, mai ales la pescuitul crapului. O mamaliga de calitate este usor plastica dar suficient de dura pentru a se pastra in carlig timp de cel putin 2-3 ore. 

  Retetele de preparare a mamaligii pentru patratica sunt destul de numeroase si care mai de care se poate lauda cu un artificiu care asigura produsului sau un succes teribil. Stiti cum sunt pescarii ! 

  In continuare va voi prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii depline.

• Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1 lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, amestacandu-se continuu. 
• Cand s-a fiert suficient, mamaliga se rastoarna pe un capac de lemn. Se introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres de dama si se face o minge ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul respectiv si apoi latita pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. 
• Deci, dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga pe un fund de lemn dupa care se scoate din material.

  Aceasta poate fi apoi:

• taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30mm), dupa dorinta;
• facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet macinat sau chiar putina paine proaspata. Pentru a putea fi framantata, mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta plastelinei.

De tinut minte:

•  mamaliga nu trebuie sa aiba miros de mancare, prajeli sau alte alimente pe care le consumam sau le-am preparat anterior in ceaun;
• fumatorii trebuie sa se abtina de la fumat in tot acest timp, chiar daca le este greu, deoarece mirosul de tutun nu este deloc agreat de crap. La fel cand fixam nada si momeala in carlig. Tutunul este cea mai eficienta "antimomeala";
• apa pentru prepararea mamaligii este bine sa fie luata din lac sau dintr-o fantana curata, apa plata imbuteliata sau, in caz extrem, apa de robinet tinuta 1-2 zile intr-un vas in aer liber;
• in loc de zahar este preferabil sa folosim miere curata sau pastile de zaharina, deoarece mamaliga va fermenta mai greu pe timp foarte calduros.

Autor: Iancu Horia Bucuresti

Nade crap

Reteta I

  Compozitie: 

• 2kg porumb uscat, 
• 1 kg grau, 
• 1/2 kg boabe soia, 
• 1/2 kg seminte floarea soarelui, 
• 1/2 kg seminte canari sau pasari mici (optional), 
• 1 kg mazare la conserva, 
• cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, 
• apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500grame) din cel ieftin, 
• un pachet pesmet si 
• unul de gris, 
• 1/2 kg zahar, 
• 5-6 oua, un borcan de miere. 

 Compozitia se imparte in doua:

• semintele si boabele se pun impreuna la inmuiat, bine amestecate (fara mazare!). Ideal 48 de ore, se poate si cu 24 de ore. Cele de floarea soarelui sunt waterproof si daca nada nu se leaga bine ai sansa sa le vezi plutind prin apa la aruncare. Eu de multe ori am renuntat la ele, dar reteta originala le includea. 
• Fainurile, zaharul si laptele praf se pot amesteca separat pana la omogenizare, evident fara oua si miere. 

  Cu o seara inainte scot semintele muiate intr-un lighean mai mare unde incep sa le amestec cu "fainurile" pe care le adaug treptat. Acum se adauga si mazarea cu tot cu zeama. Daca mai este nevoie, adaug apa din vasul unde au fost tinute la inmuiat dar, atentie, cu zgarcenie; scopul este sa se obtina o compozitie "umeda" nu una imbibata de apa. Se amesteca bine si se mai lasa ceva timp, poate fi o ora sau chiar doua pentru ca totul sa fie uniform umezit. Cel mai bine este sa se pastreze de-o parte o mica cantitate din amestecul cu faina, malai etc. care poate fi adaugat in caz ca iese o compozitie prea moale. Apoi se adauga mierea, ouale si evident se amesteca iarasi bine. Compozitia finala ideala trebuie sa arate asa: sa se vada bine boabele iar "liantul" dintre ele abia sa se ghiceasca. Si trebuie sa fie foarte tare si destul de lipicioasa. Eu momesc cu prastia si de aceea fac de seara guguloaie nu foarte mari pe care le pun separat intr-un lighean neacoperit.
  Daca mi-a iesit bine nada ele se mai intaresc peste noapte si pot fi usor aruncate fara sa se sfarame. O parte din nada o pastrez pentru arc. Se pune putina pe momitor, numai cat incape in interiorul arcului culisant.   Tot din aceeasi compozitie mai gauresc pe balta boabe de porumb pe care le pun pe fir. Oricum, una peste alta, am observat ca nada asta atrage mai ales cteno. Crapul romanesc a venit mai rar si atunci a venit la boiles.

Reteta II formula imbunatatita

Compozitie: 

• 2kg porumb uscat, 
• 1 kg grau, 
• 1/2 kg boabe soia, 
• 1 kg seminte canepa, 
• 1/2 kg seminte canari sau pasari mici, 
• 1 kg mazare la conserva, 
• cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, 
• apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel ieftin, 
• un pachet pesmet si 
• unul de gris, 
• 300-400 grame piper pisat, 
• 300-400 grame boia iute, 
• 1 kg zahar, 
• 5-6 oua. 

  Se fierb boabele separat, cele de canepa se fierb pana pleznesc. Se lasa la racit apoi se scurg de apa si se amesteca. Prafurile si fainurile se amesteca separat pana la omogenizare apoi se amesteca cu boabele fierte.
  Ideea este aceeasi, in nada finala trebuie sa se vada mai ales boabele din compozitie si mai putin "liantul". Se pare ca piperul si praful de boia sunt un puternic atractant. Daca mai e nevoie de apa evident se foloseste din cea ramasa de la fiertul boabelor.

  Constatarea prietenului meu a fost ca daca nadea cu boabe nefierte venea crapul si manca apoi facea o pauza mult mai mare pana sa manance iarasi. 

 Daca nadesti prea putin locul ai sanse mai putine sa atragi pestele, daca nadesti prea mult, crapul vine, mananca si pleaca. 

  Mierea am scos-o din formula pentru ca atragea foarte mult puiet.
Fir intins tututor!

Autor: Mircea Epure, 01.nov.2004

N.R.: Referitor la constatarea prietenului dvs, consider ca pauza intre mesele crapului au legatura mai mult cu problemele digestive pe care i le creeaza porumbul nefiert si mai putin cu nadirea in exces sau in cantitati prea mici. (Evident, si acestea influenteaza). Mai multe explicatii gasiti aici (http://www.hobaia.ro/amestecuri-de-cereale/):

Citez:

 PORUMBUL este o excelent nada si momeala pentru crap si niciodata acesta nu il va refuza . In varianta fiarta sau nefiarta crapul il va minca cu aceeasi pofta . Duritatea bobului de porumb nefiert va oferi selectivitate dar in acelasi timp va produce crapului tulburari in procesul de digestie , dureri de stomac ,etc . Acest fapt este foarte important de stiut pentru cei care vor sa-si organizeze paride mai lungi de pescuit . Un crap care maninca porumb uscat poate fii ulterior inactiv in hranire perioade lungi de timp .Cei care vor pescuii in concurs sau 3-4 zile de placere – si vor avea nevoie ca pestele sa manince pe patul lor de nada , constant , vor inmuia si fierbe porumbul . Inmuierea si fierberea boabelor inlesneste digestia acestuia de catre peste . Pescarii de Delta , pe bratele Dunarii , acolo unde se stie ca pestele maninca in bancuri tranzitorii pe patul nostru de nada , vor aprecia porumbul nefiert , care este mult mai natural prezentat crapului .