Pescuitul stiucii

  Pescuitul stiucii cu peste viu
    Pescuitul stiucii cu pestisori vii se practica foarte frecvent la noi in tara datorita rezultatelor bune obtinute dar si a costului relativ scazut al acestui tip de momeala. Problema folosirii optime a cirligului in montura cu pestisor viu este cruciala in mentinerea "viului" in viata, cu mobilitate ampla, in a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de intepare. Intotdeauna alegeti acul in raport de marimea pestisorului (pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8 cm).
  Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca acul este prea protuberant fixat pe spatele pestisorului, inghititura poate fi refuzata. In cazul cirligului triplu se impune fixarea atenta a acestuia in spatele pestelui de obicei lasindu-se liber doar unul dintre cele 3 brate ale "ancorei".
Deosebit de eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu un brat, de marime adecvata, mult
mai discret pe spatele nadei cu conditia sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu cu bratele in
echer cu momeala vie este de asemenea excelenta.
  Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in pescuitul stiucii, se face in spatele capului, usor anterior innotatoarelor pectorale struna fiind scoasa in spatele aripioarei dorsale.
  Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul:
1. Se tine pestele cu capul spre noi;
2. Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac;
3. Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei dorsale pina cind ochetele iese afara;
4. Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga struna.

Ghidul Mepps al pescarului sportiv

(Info: Unicul distribuitor al produselor Mepps in Romania este firma Arrow International SRL)

Dupa cum este bine cunoscut, produsele Mepps sunt recunoscute ca fiind cele mai bune din
lume. Argumentele sunt foarte simple:

• O precizie de ceasornic: Produsele Mepps sunt realizate sub control riguros, printr-o modalitate unica, fiind singura firma din lume specializata in mecanica nautica de precizie. Produsele sunt atat de precise in scopul de a genera unde mecanice bine definite, cu o frecventa controlata si lipsita de armonice parazite.
• Rigurozitate biologica: In centre de cercetare cu cele mai mari laboratoare, Mepps impinge intotdeauna mai departe cunoasterea biologica a pestelui si, in special, a organelor sale receptoare. Astfel, produsele Mepps reproduc cu precizie gamele armonice si semnalele vizuale la care reactioneaza instinctiv pestele.
• Naluca logica: Nalucile din plastic dur sau moale, sau din balsa, trebuie sa compenseze insuficienta lor densitate prin alte piese (lest de plumb, bavete...). Produsele Mepps au o actiune optima. Cu ajutorul unui produs Mepps, puteti explora apa de suprafata sau de fund fara a fi nevoiti sa schimbati naluca. Dvs. hotarati adancimea prin inclinarea vergii si reglarea vitezei de recuperare.

Stiucile ... la Naluci mari

  La ghicitoarea „cine sunt MARI, RELE si URATE?”... sigur ca pescarii pot da prompt un raspuns:„stiucile”.
  Pescuitul stiucilor cu naluci mari reprezinta o aventura unica pe care si-o doreste fiecare dintre noi. Sa vedem in continuare de ce avem nevoie pentru a ne implini acest vis, aceasta nesatietate in devenire pentru unii dintre noi, luand ca reper pescuitul similar din Marea Britanie, explicat pe intelesul nostru de expertul Mick Brown.

Sculele necesare

Mulinete:

Prezentarea cea mai naturala a marilor naluci in pescuitul stiucilor se poate realiza utilizand o mulineta din categoria multiplicatoarelor (mulinete cu tambur mobil). Cu cat raportul de recuperare a firului este mai mare, cu atat viteza de recuperare, rapida, va ajuta la o mai comoda manuire a nalucilor (prin mulinare mai inceata).

• „Shimano Calcutta 251” si „Shimano Corsair 401” au devenit deja standarde in domeniul pescuitului cu naluci mari din categoria „jerkbaits”. 
• Alte mulinete bune sunt considerate si multiplicatoarele „Abu AntiBacklash 5601B”, rapida „Masterline Toothy Critter TC60L” si seria recent imbunatatita a „Daiwa Milionaires”.
• Ca stil alternativ, pot fi folosite mulinetele „baitcaster” din care remarcam „Shimano Curado 201” la aproximativ 100 lire sterline. Însa, firma Masterline produce un „Six Shooter” baitcaster care la pretul de numai 40 lire sterline reprezinta un adevarat chilipir.
• „Abu Eon 6601c” poate fi luata si ea in consideratie, mai ales ca exteriorul imbracat in material moale (cauciucat) creaza o senzatie foarte placuta mainii pescarului.

Lansete: 

Ideal este sa te afli in posesia a doua lansete: una pentru nalucile cu adevarat mari de tipul „jerkbaits/rubbers” si cealalta pentru naluci mai mici precum „small jerks/rubbers” si „bucktails”.
  În general, pentru lucrul cu nalucile uriase, vei cauta o lanseta cu lungimea intre 1,95m si 2,10m (6,1/2 – 7feet) si cu actiune de varf. Lansetele vor fi din categoria „casting”, ce au ca specific acel pinten pe scaunul mulinetei, pinten ce foloseste la o mai buna stabilitate a lansetei in mana la lansare, prin agatarea lui cu degetul aratator.
  Deoarece „lucrarea” „jerkbait”urilor consta in (timpul 1) smuncirea scurta a varfului lansetei inspre in jos
si (timpul 2) ridicarea lui, consecutiv cu mulinarea si anularea burtii proaspat formate a firului (dupa care urmeaza o noua smucitura), lanseta trebuie sa fie moale in portiunea de mijloc, cu o actiune de varf gen „fast action” pentru naluci de marime medie si varf foarte rigid pentru nalucile foarte mari.

  Recomandam calduros lansetele

• specialistilor britanici in domeniu: „Fox Luremaster 7 feet” si „St. Croix Musky PM 6ft 10in”.
• Pentru nalucile cu adevarat „monstruoase” avem nevoie de lansete mult mai rigide si ceva mai scurte (intre 6feet6,1/2 feet adica 1,80m1,95m). Recomandam: „Fox Predator Jerk” si „St. Croix Musky PM”, amandoua in variantele de 6feet (1,80m).

Monofilamente si multifilamente
  Aproape in marea sa majoritate, pescuitul cu naluci mari se efectueaza cu multifilament ca fir principal. Multifilamentul ofera:

• un mai bun contact al pescarului cu naluca sa, datorita elasticitatii foarte scazute (34%) fata de cea a monofilamentului (2030%) si 
• isi dovedeste cu adevarat eficienta in cazul manevrelor nalucii, precum: smucituri in jos, scurte zvacnituri laterale sau in sus si in jos si false si „maturari”. 
• Avantaj si la inteparile pestelui, unde vom avea mai putine rateuri.
• Pescarul ce foloseste multifilamente poate constata personal cata sensibilitate va capata lanseta sa, transmitand mainii chiar si cele mai fine obstacole pe care le va intalni naluca pe parcursul evolutiei subacvatice.
• Cu cat raportul diametru/rezistenta al multifilamentului este mai bun, deci cu cat folosim fire mai subtiri si mai puternice (decat monofilamentele), cu atat creste distanta de lansare a nalucii.
• Nici macar nu trebuie sa incarci tamburul mulinetei in totalitate; adesea 40 sau 50 metri de multifilament pusi in continuarea a catorva zeci de metri de monofilament de 5-7 kg rezistenta este suficienta (insa asigura-te ca ai indeajuns multifilament pentru cele mai lungi aruncari pe care le efectuezi). Si aminteste-ti sa-ti verifici periodic multifilamentul, ca in cazul chiar si celor mai mici scamosari, despletiri sa-l inlocuiesti prompt cu unul nou.
• Multifilamentul mai are si avantajul ca la acelasi diametru cu monofilamentul provoaca o mult mai mica frictiune a inelelor la lansare, ceea ce inseamna pe langa distante mai mari de lansare a nalucilor si o uzura mai mica a inelelor in timp.

  Desi pretul multifilamentelor este „piperat” pentru multi dintre noi (la prima vedere), sa remarcam faptul ca durata de viata a acestuia o intrece de cateva ori pe cea a monofilamentului, ceea ce inseamna ca, in timp, pretul se va amortiza, ba chiar vom constata ca utilizarea multifilamentului este, in timp, mai „ieftina” decat cea a monofilamentului.

  Recomandam pentru naluci medii-mari, multifilamente de 20-23 kg rezistenta precum „Power Pro” si „Newtech Power Cable 9” de la Harris Angling. Mai recentul „Rapala Thermic braid” ofera rezultate remarcabile.
    În cazul nalucilor foarte mari, multifilamentul de aprox. 30-35 kg rezistenta e singura solutie avantajoasa („Power Pro).


Forfacuri otelite (strune metalice)
  Pentru marile naluci unica optiune e constituita de strunele foarte rezistente. Cu cat struna va fi mai solida (rigida) va transmite mai bine nalucii si miscarile dorite de pescar precum „zvacnirile” etc. Strunele pentru naluci mari trebuie:

•  sa aiba lungimea intre 30-45 cm si 
• sa fie deci bine construite (solide) din materiale de calitate, rezistente (vartejuri/agrafa de 40kg rezistenta, etc.).

  Agrafa de care e prinsa naluca trebuie sa fie bine rotunjita la punctul de contact (cu naluca) pentru a
oferi acesteia lejeritate la schimbarile de directie adesea imprimate de pescar.

Clestele degorjor 
  Cel mai important echipament este acela care ne asigura recuperarea nalucilor in bune conditii, fara a le distruge si fara a provoca vatamari partenerului de distractie, stiuca: clestele degorjor cu maner lung („pliers” in engleza). Recomand eliminarea pintenilor de pe bratele ancorelor nalucii, prin tasare cu un patent; aceasta ne va ajuta la obtinerea unei foarte usoare degorjari a ancorei, in special in cazurile nefericite in care naluca este inghitita adanc (nu va fie teama de rateuri, ancora are trei brate!). De asemenea, NU recomand abordarea acestui gen de pescuit celor care abia fac primii pasi in pescuitul cu naluci. E bine sa se inceapa cu naluci mai mici si pesti pe masura, precum bibanii, clenii, etc.

Manusa de protectie va va servi cu incredere in ceea ce priveste protejarea mainii de eventualele accidente produse la scoaterea pestelui din apa, sau la degorjare.

Vesta de salvare constituie insa poate cel mai important echipament care va proteja in mod nemijlocit viata dumneavoastra in cazul pescuitului din barca. A nota ca purtarea acesteia este obligatorie in cazul pescuitului din barca in Marea Britanie.

  Nota: La pescuitul din barca nu are nici o importanta faptul ca stiti sa inotati; multi pescari buni inotatori s-au inecat datorita hainelor de pe ei care s-au ingreunat de apa si i-au tras la fund. Un alt lucru interzis cu desavarsire in Marea Britanie este si purtatul cizmelor sold sau piept la pescuitul din barca, din aceleasi motive. Mai mult, in cazul rasturnarii in apa, fara vesta de salvare nu veti putea efectua concomitent cele doua operatiuni principale: salvarea vietii dumneavoastra prin inot si salvarea sculelor pretioase.

Tipuri de naluci mari

„JERKBAITS” si „TWITCHBAITS”

  Adeseori pescarii asociaza denumirea de „jerkbait” („momeala smuncita” in traducere motamo) in mod eronat cu cea de naluca mare, universala. Dupa cum spune si denumirea, aceasta naluca nu produce nici un tip de actiune la simpla mulinare si dragare a ei prin patura de apa. Ceea ce o pune in valoare (o aduce la viata) este numai „smuncirea” ei provocata de pescar. Actiunea ei in apa va tinde sa simuleze miscarile unui peste ranit, aflat in agonie. 

  Nici chiar cele mai letargice stiuci nu rezista unor astfel de momeli, ba s-a constatat ca dragarea lor in patura de suprafata a unei ape de 6 m adincime aduce prompt stiuca la suprafata tocmai de pe fund.

  Twitchbaitsurile („momeli zvicnite”) sunt ca si jerkbaiturile momeli ce necesita a fi „lucrate” de pescar. Modele uzuale: „Odyssey Pig” si „Suick Thriller”. Unele din naluci plutesc in repaos, altele se scufunda, acestea din urma oferind si o actiune de adincime. 

  În ultimii ani cele cu actiune de adincime s-au rafinat si inovat atit de mult incit au ajuns sa imite prin forma pesti specifici de adincime, aflati in meniul stiucii. Distributia centrului de greutate va face distinctie intre nalucile „scufundatoare” si cele mai slabe in calitati scufundatoare:

• cele scufundatoare sunt „lucrate” mai degraba cu smunciri scurte si recuperari lente
• in cazul celor de suprafata.,  cu smunciri lungi si recuperari mai rapide;

  Modele uzuale: „dolphins”, „Dave Kelbrick’s Runt”, „Loz Harrop’s Darter”, „Jim McDonough’s Slapper”, „Cobbs Countdown” si „Crazy Shad”.

  Anumite „twitchbait”uri, dupa cum le spune si numele, pot fi lucrate excelent prin mulinarea in scurte zvicniri si prin miscari minime si subtile ale virfului lansetei. Smuncirea lor excesiva va duce la disturbarea echilibrului acestora. Modele uzuale: „Loz Harrop’s Jackal”, Loz Harrop’s Darter”, „Jim McDonough’s Glider”, „Ace’s Dorky” si noul „Fox Belly Up”.

„Topwater lures” (naluci de suprafata) Reamintim, unele din nalucile de suprafata sunt bucati de lemn sau plastic lipsite de viata fara actiune prefabricata, iar punerea lor in valoare se face prin smunciri in jos ale virfului lansetei urmate de recuperari rapide ale burtii firului, naluca deplasindu-se in salturi, dintr-o parte in alta, precum un ciine strunit in lesa.
  

  Alte naluci de suprafata au actiune prefabricata, adica simpla lor dragare prin apa produce miscarile dorite, datorita elicelor incorporate, ori altor elemente precum barbetele, ventuzele „poper”elor. Acestea sunt create cu scopul de produce disturbari in patura de suprafata a apei (improscari, bolboroseli, etc.). 

  Cel mai teribil de eficace model s-a dovedit in timp a fi „Fox Detonator” construit de Dave Kellbrick.

„Soft plastics” (plasticuri moi)

  Acestea au un succes mai mare in rindul pescarilor, poate si pentru faptul ca sunt simplu de lansat si de lucrat in apa, de fapt prin numai simpla mulinare. Datorita cozilor care intra in miscare singure la dragarea lor si datorita moliciunii plasticului constructiv (in comparatie nalucile din materiale dure, de plastic dur sau lemn) acestea prezinta avantaje. Sunt rapitori care scuipa imediat nalucile dure, dar care insa sunt mult mai dispusi sa retina si sa inghita o naluca moale.
  

Modele uzuale: „Bulldawgs” de la Musky Innovations, „Castaic Swimbaits”. Unele abia aparute, mari, sunt: „Sprog” de la Zoota Lures si „Sandra Grubs” a francezilor de la Delalande.

                          


„Pull baits” (naluci dragate)
Acestea sunt naluci mari care seamana cu „jerkbait”urile, dar care pe linga smuciturile imprimate de pescar sunt capabile de miscari proprii (datorita cozilor stil twister). Se pot lucra prin smucituri urmate de mulinari si pauze scurte.

Modele uzuale: „Fox Demon” a lui Dave Kellbrick si „Hell Tail” a lui Ace Lures.

 
                                         



„Hybrids” (hibrizi)
  Ultima serie de hibrizi aparuta este cea combinatie voblere-plasticuri moi, precum „Invader” de la Musky Innovations. Posibilitatile de lucrare a acestora sunt mai vaste: smuncite, dragate, etc.

  Un alt hibrid eficient este si „Sosy Lure” de la Delalande, care prezinta multiple articulatii si care par adevarate fiinte vii in miscare; atrag cu predilectie stiucile de dimensiuni mai mici, denumite de englezi „jacks”.

Alti hibrizi cu design similar sunt si flexibilele naluci ale lui Mike Bowen din Redditch. Aceasta serie este aproape indestructibila (ca rezistenta a materialelor) si virtual impenetrabila pentru dintii taiosi ai stiucilor.


„Bucktails” si „spinnerbaits”
  „Bucktails” au drept caracteristici constructive o paleta rotativa in fata si o coada colorata, stufoasa. Sunt naluci de suprafata si se lucreaza prin lansare si franare/mulinare in forta ca sa permita crearea unui val de suprafata pe parcursul deplasarii lor. 

  

„Spinnerbait”urile sunt de adancime, si se lucreaza prin recuperari lente ale firului si dragarea lor pe fundul apei. Sunt foarte comod de utilizat, deci.

  Modele uzuale: „Fox Viper” al lui Dave Kelbrick ca „bucktails” si „Coathangers” de la Ace Lures ca „spinnerbaits”.



„Plugs” (voblere) mari
  Acest gen de naluci este poate cel mai vast, avand la dispozitie pentru ales o bogata gama. Specificul e constituit de barbeta frontala a carei unghi de inclinatie determina adancimea de evolutie. Au corpuri flotante, grelescufundabile, flotabil-neutre, dintr-o bucata sau doua (cu articulatii) etc.

Modele uzuale, de succes: „Rapala Super Shad Rap”, „Chubby” al lui Dave Kelbrick, „Butcher Depthraider”, „Mann’s Stretch” si „Nilsmaster Invincible”.

 



Culori, modele (de imitatie)

Biban – reprezinta alegerea ce mai frecventa in cele mai multe ape;
Rosioara sau culoare Argintie – minunate pentru ape clare sau usor tulburi. De remarcat argintiul
utilizat pe conditii de vreme foarte insorita;
Portocaliu – succese foarte bune;
Rosu si Alb in combinatie – par a avea eficienta universala;
Negru – Nemaipomenite pentru pescuitul de suprafata, in special la amurg si pe intuneric;
Purpuriu – sunt favoritele pe care le garanteaza ca succes Dave Kelbrick. Sunt foarte vizibile in ape
adanci (deci recomandate).
Galbene – cu sanse universale;
Vargate sau „inflacarate” stil Firetiger – este o combinatie de galben si verde cu vergeturi negre.
Garantat productive.
Albastru si Argintiu in combinatie – bune in anumite ape, insa cu adevarat teribil de prinzatoare in altele.

                                      


Unde le gasim (nalucile)

• Harris Angling – tel. 01692 581208, website: www.harrisangling.co.uk;
• Friendly Fisherman – proprietarul Andy Lush este expert si va poate oferi sfaturi. Tel.01892 528677;
• Dave Lumb – va ofera o foarte larga gama de plasticuri moi „soft plastic” si „jerkbaits”uri artizanale, unele unicat, sau foarte greu de obtinut din alte parti. Tel. 01772 812036, website:www.dlst.co.uk;
• The Tackle Shop – al lui Neville Fickling. Tel. 01427 613002;
• Sovereign Superbaits – au cateva serii exclusive pe langa faptul ca au si o gama larga din cele uzuale. Tel. 01825 890010.

Cine le fabrica

• Fox: Serii in continua crestere, din care recomandam „Chubby Shads” si „jerkbait”urile lui Dave Kelbrick. Tel.0208 501 0921;
• Masterline: Au serie personala numita „Toothy Critter” la naluci, si drepturi de distributiea produselor Rapala in UK. Tel. 01684 292557;
• Ace Lures: e in proprietatea unor firme gigant de „flyfishing” (pescuit musca), Gordon Griffiths tackle company, si de altfel fac si strune otelite si accesorii pentru construitul artizanal al nalucilor. Tel. 02476 440859;
• Mike Bowen: face plasticuri moi. Tel.01527 452983;
• Jim McDonough: produce „Slapper” si „Glider” (sunt jerkbaituri) la comanda. Tel. 0121 705 5161;
• Loz Harrop: produce fantasticele naluci „Jackals” si „Twitchers”. Tel.01704 231532.

Autor: Adrian Avel, oct.2002

Stiuca la momeli injectate

Tehnica:

  Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde stiuci este utilizarea nalucilor, sau
„lure fishing" – cum o numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele din
majoritatea lacurilor. Insa nu totdeauna stiuca este dispusa sa atace o momeala activa, precum naluca, ba mai mult, iarna, odata cu scaderea temperaturii si implicit a metabolismului stiucii, sportul cu artificiale intra si el intr-o faza de hibernare.

 Cati pescari nu au abandonat o zona abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la naluci, pe motivul ca „balta n-are peste!", cand de fapt trebuia doar schimbata metoda de pescuit?!

  In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze la alte tehnici, menite sa le revigoreze activitatea pe malul baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia pescuitul cu momeli vii (ex. rosioare) este interzis, singura alternativa ramasa este „deadbaiting"ul, adica pescuitul cu peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. – intregi sau jumatati).

  Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii cei mai mari si in special  femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa din apatie.

In astfel de zile, diferenta dintre un pescuit de succes si un esec va consta in simpla utilizare a
uleiurilor atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre (pestele mort). De fapt, ce inseamna aceste „oily deadbaits" (pesti morti „uleiati" intraducere motamo) si ce rezultate notabile pot aduce in pescuitul stiucii... este intrebarea la care vom gasi un raspuns in cele ce urmeaza .

Expertul:

  Dave Kelbrick este unul dintre marii specialisti englezi in domeniul stiucaritului cu naluci, numeroasele sale articole pe aceste teme facand deja inconjurul lumii prin intermediul Internetului sau al revistelor de specialitate. Mai mult, este si unul din consultantii firmei Fox, firma monstru sacru in industria ustensilelor de pescuit sportiv a Angliei. Dave a avut parte el insusi de experiente neplacute, cand stiuca refuza sa atace nalucile oferite, asa ca a inceput sa pescuiasca, alternativ, si cu pesti morti (deadbaits) la pluta, sau pe fund,  

lestat. Datorita faptului ca in sezonul rece sunt zile cand stiuca nu musca absolut deloc, Dave a venit cu aceeasi inovatie pe care alti pescari englezi o folosesc deja de ani buni in cazul pescuitului in ape tulburi (unde vazul stiucii este anihilat): injectarea momelilor cu uleiuri atractante puternic mirositoare, cu arome de... peste: anghila, macrou, somon, etc. Nu este nici de mirare si nici un secret ca rata capturilor sale s-a imbunatatit considerabil, insa Dave Kelbrick a avut ideea sa testeze aceasta metoda in apele reci, limpezi precum ginul, in care stiuca nu se aventureaza lesne.
  Inca din start, Dave, fiind un pesimist convins, nu se astepta la nici un rezultat remarcabil, deoarece din experientele proprii anterioare, o apa extrem de limpede si rece era cea mai de nedorit situatie pentru orice pescar de pe mapamond (exceptand poate pescarii de salmonide).
  In ultima experimentelor efectuate, Dave a prins in conditii similare stiuci si la naluci, si la pesti morti, insa procentajul capturilor la peste mort injectat cu ulei atractant a fost... covarsitor.

Experimentul:


  Iata deci cum s-a desfasurat experienta sa inedita: el a pescuit de la egal la egal cu partenerul sau de barca, acesta din urma utilizand peste mort neinjectat, in timp ce Dave a utilizat pesti morti injectati din plin cu uleiuri de anghila si macrou, si in paralel, a mai folosit si naluci.

  La prima iesire pe apa „limpede precum ginul", Dave a prins la momeala injectata o prima stiuca de aproximativ 10kg si o a doua de 7kg. Dar a prins si una de 6kg la naluca... Aceasta in timp ce partenerul sau a avut un esec lamentabil, la momeli neinjectate, necapturand nici macar un singur peste.

  Dave a pus aceasta prima situatie pe seama norocului si a hotarat sa continue testarea. Asadar peste o saptamana s-a aflat din nou, pe acelasi loc, cu acelasi partener si cu acelasi sistem de a pescui. La aceasta a doua sesiune de pescuit, Dave a capturat o stiuca de aproximativ 10 kg, altele doua in bransa a 56kg bucata, si a unui pui de stiuca (jackpike), toate la momeli injectate. Partenerul sau a capturat un singur pui de stiuca, adica ceea ce noi romanii cu umor numim „pix".

  Au urmat si alte partide, pana aproape de sfarsitul primaverii, cand apele incep sa prinda din nou culoare.    Dave a reusit intotdeauna sa captureze cele mai multe si mai mari stiuci, la momelile sale injectate. Anul urmator, de la inceputul sezonului rece, Dave a reluat sirul experimentelor sale, rezultand un procentaj de 70% din totalul capturilor pesti prinsi specific doar la momeli injectate, restul de 30% din capturi fiind realizate la pesti morti neinjectati si respectiv, foarte rar, la naluci (artificiale). Dave chiar putea sa anticipeze muscatura stiucii prin pelicula de ulei ce se ridica instantaneu la suprafata apei cand stiuca isi insfaca, si in unele cazuri molfaia, prada.

                                               

Concluzia:

Concluzia finala este ca, intr-o apa extrem de limpede, in care stiuca ar fi trebuit in mod normal sa se ghideze mai mult dupa simtul vazului, simtul mirosului s-a dovedit a domina si coordona comportamentul stiucii vis-a-vis de prada. Asadar o momeala abundent injectata cu uleiuri atractante va scoate din amorteala pana si cea mai adormita stiuca. Dave insusi a fost uluit de eficacitatea metodei...

  Pentru anul urmator Dave isi propune sa experimenteze influenta uleiurilor atractante,
injectate, nici mai mult nici mai putin decat in nalucile sale (artificiale grele: plastice moi sau dure).

  Alte experimente? Probabil ca da. Un pescar intuitiv si cu imaginatie precum Dave Kelbrick va continua fara doar si poate seria experimentelor sale. Inca de pe acum intuieste efectul pe care l-ar
putea avea aceste uleiuri atractante injectate cu pestii morti dragati prin apa (este o alta metoda de succes englezeasca, o combinatie intre pescuit cu naluci si cel cu pesti morti la static, numita „wobbled baits"). Eu... autorul articolului de fata, promit ca va voi tine la curent cu descoperirile lui Dave.

  Ce pacat insa ca prea multi pescari romani se incapatineaza in pescuitul cu naluci al stiucii in
Delta, ignorand sau nefiind in cunostinta de cauza referitor la aceasta atat de eficace metoda de pescuit la „bucata" sau „peste mort" cum o mai denumim noi popular. Incercati asadar metoda lui Dave si faceti cunoscute rezultatele voastre si celorlalti pescari. Poate ca incet vom reusi sa daramam mitul conform caruia stiuca se prinde cu succes numai la artificiale!

Pe curand!
Autor: Adrian Avel, 02.08.2003